"Traiane, iar te-ai pitit?" Te-ai aştepta ca interogaţia să ţâşnească de pe prima pagină a unui ziar popular, într-o bună vecinătate cu un bust feminin făr-de-cusur. Fals!
Aşa se adresează Dan Voiculescu, vicepreşedintele Senatului, în spaţiul public, adică pe blog, preşedintelui României, Traian Băsescu.
Lipsa de politeţe nu e un capăt de ţară. Sigur, n-ar fi stricat un pic de cizelare, similară cu o atitudine conformă cu buna-cuviinţă, ţinând cont că Dan Voiculescu a crescut şi s-a educat în mahalaua Vergului. Şi nici nu era de bănuit că omul controlând un imperiu media s-ar mai împiedica în formule de politeţe percepute ca arhaice precum "Domnia ta" sau "Excelenţa ta", dacă e să rămânem în registrul singular al persoanei a doua.
Dar tutuirea frustă, evitând până şi forma afectivă a pronumelui de politeţe ("mata"), e mult mai practică. Pe lângă familiaritate, denotă trasul de şireturi şi bătaia pe burtă cu persoana căreia te adresezi. Apoi, de ce să îi ceri unui înalt reprezentant al statului român să fie mai politicos decât întâiul său exponent, preşedintele? Oare Traian Băsescu nu vorbeşte la fel cu rivalii săi politici, de la ironicul avertisment "Adriane, nici nu ştii, cât de mic începi să fii!" până la muşcătoarea concluzie "Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!"?
La profesorul Voiculescu, tutuiala e mai mult decât o manieră de adresare dispreţuitoare, indicând putere, pe care însă meriţi să o deţii numai când nu faci paradă de ea. E un "antenism" şi ştim din transcrierea convorbirilor lui Sorin Ovidiu Vîntu că ceva mai rău de atât nu există. Vă amintiţi convorbirea dintre mogul şi unul dintre şefii de la Realitatea, cea cu "supapele", la capătul căreia se constata: "dacă nu erau alea (n. red. - supapele), eram ca la Antena 3 acum!". Faptul că până şi la curtea celui mai rău şi mai hulit mogul se sperie lumea de standardele anteniste ar trebui să ne spună ceva, nu? Mai lipseşte ca Dan Voiculescu să preia retorica lui Mircea Badea şi să spună "Eşti un Traian, Traianule care eşti!".
Aşa cum observa Andrei Pleşu, lăsând extrem de puţine lucruri de adăugat în această chestiune, "tutuiala e la modă. E semnul cordialităţii de gaşcă, al democraţiei victorioase, al sociabilităţii «americane»". Distinsul intelectual avea şi o încheiere a deliciosului şir de judecăţi dedicate tutuielii: "Nu ne-ar prinde rău o scurtă epidemie de politeţe". La ceva vreme de la publicarea acelui text, mesajul e la fel de actual. La noi, elevul îşi tutuieşte pe messenger dascălul, studentul - profesorul, vânzătorul - clientul, portarul de bloc - locatarul, moderatorul de televiziune - invitatul.
Ce poţi să-i spui senatorului Voiculescu atunci când tutuieşte pe cineva de rang superior precum preşedintele ţării? Să se facă poliţist, întrucât în etica şi deontologia acestei nobile ocupaţii e prevăzută eliminarea familiarismelor, tutuitul fiind, cităm, o atitudine total neindicată? Cu alte cuvinte, să respecte pentru a fi respectat, adică să nu mai ajungă în situaţia de a-i spune "Felix" un "ciuri-buri" de ziarist? Ar fi inutil, căci Dan Voiculescu este cel mai elocvent produs al propriilor sale produse, unde respectul e dictat doar de interesul de partid. Pentru că n-a putut să-l suspende a doua oară pe preşedinte, profesorul Voiculescu a suspendat politeţea. Din păcate, pentru asta nu se face referendum.
Recomandările noastre
