Ioana Lupea: "Rapiditatea reconversiei energetice ar putea sa-i faca pe guvernanti neatenti la impactul ecologic al agrocarburantilor."
Republica soia exista. Este numele dat de ecologisti unei regiuni de peste 50 de milioane de hectare ce cuprinde sudul Braziliei, nordul Argentinei, Paraguay si estul Boliviei. Titlul vine de la ambitiile puse in practica de conducatorii acestor state de a ajunge lideri globali in biocombustibili.
Dorinta generala de a limita emisiile de dioxid de carbon in atmosfera, dar si epuizarea resurselor fosile de energie inlocuiesc „lorzii petrolului” cu cei ai „rapitei” sau ai „soia”. Numai ca biocombustibilul obtinut din oleaginoase precum rapita, soia, floarea-soarelui, palmierul, trestia de zahar e departe de a fi solutia perfecta. Unii spun ca e chiar mai nociva pentru planeta.
Romania, posesoare a noua milioane de teren arabil, isi incearca norocul la ruleta biocombustibililor dupa esecul industrializarii. De la granarul Europei la republica soia nu este decat un pas. Traian Basescu a mentionat biocombustibilul si energia nucleara ca surse alternative la summiturile internationale, iar guvernul a impus ca, incepand cu 1 iulie anul acesta, motorina si benzina comercializate la pompa sa contina 2a biocarburant.
Conform unei directive UE, statele membre sunt obligate sa amestece treptat combustibilul traditional utilizat in transport cu biocombustibil, astfel incat, pana in 2020, ponderea sa creasca la 20a. Oficialii romani au anuntat, exaltati de fiecare euro sau dolar intrat in tara, ca suntem bombardati de investitori din Marea Britanie, Olanda, Portugalia sau Spania, care doresc sa investeasca pentru a produce biodiesel. Rechinul global Monsanto, parintele OMG-urilor si unul dintre exemplele negative ale capitalismului globalizat dupa Michael Moore, s-a instalat, desi inca timid, in Romania.
„Le Monde Diplomatique” a demontat toate miturile fondatoare ale „tranzitiei catre agrocarburanti”, demonstrand ca efectele benefice ale utilizarii biocombustibilului sunt anulate de procesul producerii lor. Primul efect negativ este cauzat de despaduriri pentru obtinerea de teren arabil necesar cultivarii de rapita, soia ori palmieri.
Potrivit „Le Monde Diplomatique”, Brazilia, principalul exportator de biocombustibil in Marea Britanie si Statele Unite, va distruge 325.000 de hectare pe an din padurea umeda amazoniana pentru a planta soia. Iar Malaysia, primul producator mondial de ulei de palmier, a defrisat deja 87a din padurile sale tropicale.
Biocombustibilul este, potrivit unor cercetatori de la Institute of Science in Society, contributor net la eliberarea de CO2 si de gaze de sera in atmosfera prin procesare, rafinare, transport si distributia lui. Impactul asupra celorlalte culturi agricole, la care se renunta in favoarea oleaginoaselor este radical.
Datorita subventiilor si potentialului economic, agricultorii sunt tentati sa renunte la cultivarea cerealelor si legumelor in favoarea plantelor cu potential de biocombustibil. Si, in sfarsit, pentru a satisface cererea de pe piata, multe state ar putea sa renunte la exigentele referitoare la cultivarea plantelor modificate genetic, mai rezistente la daunatori si seceta.
Pentru Romania ar fi tragic ca, in situatia ecologica dramatica in care se afla, sa reinceapa defrisarile pentru a obtine mai mult teren arabil. Ori sa sacrifice culturile destinate alimentelor, cum sunt probabil ispititi micii si marii producatori precum Porumboiu si Culita Tarata pentru a pune mana pe subventiile guvernamentale si europene. Rapiditatea reconversiei energetice ar putea sa-i faca pe guvernanti si pe politicieni mai putin atenti la efectele perverse ale agrocarburantilor.
Recomandările noastre
