Opinii EVZ
EDITORIALUL EVZ. Până când, în sfârşit, Victor Ciorbea? (Ordonanța de Urgență care întoarce educația cu câteva secole înapoi)
Până când, în sfârșit, Victor Ciorbea, vei abuza de răbdarea noastră? Cât timp această apatie a ta își va bate joc de noi? Până unde se va arunca indiferenţa ta neînfrânată? Oare întru nimic nu te-au făcut să tresari: nici protestele a zeci de ziarişti, nici strigătul de disperare al studenţilor, nici spaima oamenilor simpli, nici demersurile liberalilor, nici fața și nici privirile acestor senatori? Nu simți că planurile tale sunt descoperite? Nu vezi că este îngrădită conspirația ta, deoarece o cunosc toți? Cine dintre noi crezi tu că nu știe ce-ai făcut în ultima vreme, unde ai fost, pe cine ai strâns în ședință, ce hotărâre ai luat?
Am parafrazat un discurs al lui Cicero cunoscut sub denumirea de „Catilinara I.” Succesiunea de interogatii cu care Cicero a început acest discurs a străbătut mileniile. Întrebările acelea de demult se potrivesc, din păcate şi astăzi pentru că Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a întrecut orice măsură. În ultimii ani, pe această funcţie au fost desemnaţi oameni docili, care au avut ca merit principal discreţia. Victor Ciorbea a avut şi ghinionul să fie numit în timpul unor aberaţii care au îmbrăcat haina unor ordonanţe de urgenţă.
Iar ultima dintre ele întrece orice închipuire. Cum să intri la facultate fără bacalaureat? Ce importanţă mai pot avea liceul şi examenul lui de final, dacă nu mai este nevoie de ele? Poate în viitor se va putea intra în facultăţile particulare şi cu opt clase? Orice ordonanţă de urgenţă i-ar putea scuti pe elevi de toate necazurile şi i-ar putea face licenţiaţi şi, poate, masteranzi dacă cineva nu ia atitudine, nu protestează. Victor Ciorbea ar fi trebuit să se manifeste în legătură cu acest subiect. Să reacționeze. El, în calitate de Avocat al Poporului, mai fusese sesizat de studenţi.
Nemulțumirile studenților față de ordonanța cu pricina au fost legate de nejustificarea situației de urgență pentru care a fost emis actul legislativ, de lipsa de consultare a studenților față de numeroasele modificări aduse Legii Educației Naționale și de prevederile care lasă loc de abuzuri și aduc regrese calității și relevanței educației românești. Ne referim aici la posibilitatea rectorilor și a membrilor senatului universitar de a candida „pe viață”, la eliminarea completă a incompatibilității rector-parlamentar, la reintroducerea doctoratelor cu „frecvență redusă”, la transformarea universităților private în afaceri pe persoană fizică, la posibilitatea universităților de a înmatricula studenți peste capacitatea de școlarizare stabilită de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior și la posibilitatea cadrelor didactice care au ajuns la vârsta pensionării de a candida la funcții de conducere în universități și de a conduce doctorate. Atunci, Ciorbea nici nu a catadicsit să răspundă. De data asta, măcar a spus că nu e de competența lui. Ca și când el s-ar ocupa numai de creditele de la bănci. Îl urmăresc de multă vreme pe Victor Ciorbea dintr-un motiv personal. S-a născut cu câteva ore după mine, aproape în aceeaşi zi (eu pe 25 octombrie, el pe 26) şi în acelaşi an. Am observat cum s-a născut tineret şi a murit speranţă pe la sindicate, am privit cum a decăzut politic de la an la an, l-am ascultat cu multă atenţie pe la Antena 3, am aflat că a făcut prostii mari cu banii şi constat că, în prezent, face pe mortul în păpușoi. A cărui singură așteptare este să fie trimis ambasador, undeva, în țările călduțe, ca răsplată pentru că a pus umărul la instaurarea unei dictaturi a ignoranței. Și a unei mari porcării.
Recomandările noastre
