Florian Bihcir: "Biserica este zguduită iarăşi din temelii."
Un ieromonah de la Mănăstirea Căldăruşani a fost înregistrat în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu un tânăr de 26 de ani. Culmea, cel care l-a filmat pe preotul-călugăr şi a scos totul la iveală este chiar partenerul de sex, care de peste doi ani îşi găsise un adăpost deasupra capului, împreună cu mama sa, în sfântul lăcaş. În plus, era sponsorizat destul de generos de cel pe care, brusc, s-a gândit să-l facă de ruşine. Nu asta este important, deşi faptul în sine te duce cu gândul la o răzbunare, la un complot.
Importantă e starea monahismului românesc, în general. După 1989 s-au construit multe mănăstiri. Este firesc, era nevoie de sfinte lăcaşe după 50 de ani de bolşevism. Problema s-a pus cu ce le umplem. Nu poţi inventa călugări peste noapte, deşi unii au făcut-o, chiar la apelul bocancilor. Tineri fără niciun căpătâi s-au apucat să se joace de-a exorciştii, unii au plozi sau sunt obsedaţi sexual, alţii ameninţă ziarişti cu pistolul.
Unii se cred schivnici, părinţi îmbunătăţiţi, şi înjură pe net ierarhia bisericească. Alţii pozează în ziloţi, au apucături răscolnice, se roagă la sfinţi care nu sunt canonizaţi şi nici trecuţi în calendarul românesc.
Departe de mine de a judeca lumea monahală, care este coloana vertebrală a Bisericii. Nu am depus jurămintele monahale şi nici n-am făcut jertfa lor. Nu pot să-i judec! Observ doar că există un regulament monahal şi prea puţină lume îl cunoaşte şi îl respectă. Ca să fii primit în călugărie trebuie să te prezinţi cu cazierul, cu certificat medical că eşti apt fizic, dar şi psihic, iar după o perioadă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani eşti tuns în monahism şi primeşti îngereasca mantie. Devii călugăr după cercetare adâncă, nu imediat! De aici şi multe lucruri nefireşti apărute prin mănăstirile noastre.
Pe de altă parte, lumea monahală are propriile ei reguli. E o lume deosebită, greu de înţeles. Şi nici nu există aparat de măsurat curăţenia sufletească sau virtutea. Poate intra cineva sănătos în mănăstire şi să-i ia dracul minţile. Sau intră ca un fariseu cu gânduri ascunse şi te face de ruşine cine ştie după câţi ani. Dacă-l prinzi, evident.
Fiecare să fie judecat după păcatele sale, dar nu trebuie culpabilizată Biserica. Ziariştii care au scris onest despre astfel de cazuri s-au comportat ca nişte credincioşi adevăraţi. Ceilalţi însă, care stau şi vânează ca vreun om al Bisericii să facă vreo ticăloşie, ca apoi să arunce cu pietre, au sufletele necinstite. Totuşi, curăţenie trebuie făcută!
Recomandările noastre
