Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > EDITORIALUL EVZ. Oamenii tenebrelor: Un sfert de veac de Fesenism. De la Iliescu și Roman, la Ponta și Ponta
EDITORIALUL EVZ. Oamenii tenebrelor: Un sfert de veac de Fesenism. De la Iliescu și Roman, la Ponta și Ponta

EDITORIALUL EVZ. Oamenii tenebrelor: Un sfert de veac de Fesenism. De la Iliescu și Roman, la Ponta și Ponta

Erau peste tot. Apăruseră ca ciupercile după ploaie, în ianuarie `90, împânzind cartierele: la parterul blocurilor, în complexurile comerciale ale lui Ceaușescu, în piețe.

O mulțime de Gostaturi, Frizerii, Sifonării, centre de sticle goale (ICVA – Întreprinderea de Colectare și Valorificare a Ambalajelor), Marochinerii, Mercerii, Remaiat Ciorapi, se trasformaseră peste noapte în sedii FSN. În locul afișelor cu „Avem varză murată”, „Stopăm artistic”, „Nu ținem capsule”, „Primim decât sticle de șanpanie – 3 lei/buc”, se ițeau pozele cu Ion Iliescu în gura mare și Petre Roman în pulover fără gât.

Le ghiceai de departe, după pâlcurile gălăgioase ce le înconjurau de dimineața până seara târziu: securiști bătrâni, cu palton și căciulă brumărie de astrahan, doamne trecute de vârsta a doua, cu părul violet de gențiană zburlit sub căciula de vulpe argintie lejer năpârlită, pensionari în canadiene decolorate, cu fesuri din PNA tricotat, cunoscuți înainte de 1989 sub numele de „Șoimii cozilor”, gospodine trupeșe încărcate cu sacoșe burdușite din care s-ar fi săturat ușor un cvartal, dar veșnic speriate că „nu se mai dă”, „nu se mai bagă”. Ferească Dumnezeu să te fi oprit să citești vreun comunicat din vitrină, dacă nu erai un maestru al disimulării și lăsai să-ți fluture până și o umbră de ironie pe față! Sau, mai rău, să intri la discuții în contradictoriu! Să spui, bunăoară, că Doina Cornea chiar a mâncat salam cu soia, ca și „Căposu”, de altfel, și, dat fiind că ea e sărită de 60 de ani, iar el de 75, e puțin hazardat să-i declari amanți! Odată îi vedeai că se schimonoseau, li se injectau pupilele, buzele strânse dezveleau dinți de viplă ori mânjiți de ruj, pumnii noduroși se strângeau amenințători, se ridicau bastoane și se smuceau poșete. Un val de huiduieli care ar fi timorat orice arbitru FIFA, savant dozate cu înjurături și blesteme țâșnea ca la comandă din piepturile acelor bunici siniștri. Ziceai mersi dacă scăpai fără o geantă în cap sau o umbrelă pe spinare.

Ei erau Feseniștii! Oamenii noi, specie pritocită pe nesimțite de-a lungul cincinalelor în tenebrele comunismului și scoasă la lumină de Marea Vânturare din Decembrie 1989. Ei erau masa de manevră pe care s-a cocoțat noua Putere, după ce s-a legitimat provocând o baie de sânge și un omor ritualic cu iz satanist fix în ziua de Crăciun. Ținuți mereu în priză, în stare de tensiune, la limita de fierbere, prin manipulare și dezinformare sistematică, prin încurajarea celor mai josnice, animalice instincte, erau pregătiți pentru momentele-cheie. Ei erau „Poporul” de care Iliescu se va folosi să zdrobească orice opoziție politică sau civică. Mai ales la primele trei Mineriade și-au arătat utilitatea. În ianuarie 1990, când, în urletele lor sălbatice, la căderea întunericului, au fost înjunghiați oameni în Piața Victoriei; în februarie 1990, când îl ovaționau pe vice-premierul Voican Voiculescu, defilând prin oraș cu mitraliera de gât; sau în iunie 1990, când, aplaudau isteric cum oameni nevinovați, băieți și fete ce le-ar fi putut fi nepoți, erau stâlciți în bătaie de hoardele lui Miron Cozma (cel invitat azi cu voluptate masochistă la televiziune să dea lecții de democrație), cot la cot cu cetele de milițieni deghizați în mineri, conduse de Kuki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman.

Dar nu doar la zdrobirea opoziției serveau ei. La urma urmei, despre ce opoziție mai putea fi vorba, când ai aproape 75% în Parlament, și ai câștigat prezidențialele cu peste 85%? Ca și bâtele minerilor, ca și răngile de la IMGB, această mulțime de zombi spălați pe creier era menită mai ales să îngrozează Occidentul. Acel Occident care, entuziasmat de circul televizat al „Revoluției în direct”, de faptul că acolo se omorau oamenii ca în filmele cu cola și floricele de la ei, se repezise să ne îmbrățișeze și să ne integreze la pieptul lui. Acelui Occident prea însuflețit trebuia să i se mai taie cheful de România, să ne lase în durerea și în sfera noastră de influență rusească. Că doar nu pentru Occident au dat KGB și GRU lovitura de stat!

La destui ani după integrarea băftoasă în NATO și UE (încă o dată s-a adeverit vorba lui PP Carp: „România are atât de mult noroc, încât nu mai are nevoie de politicieni!”), Feseniștii n-au dispărut. Reintrați temporar în hrubele istoriei, hrăniți sistematic din seva imbecilizantă a presei (mai ales a televiziunilor) degradate, tabloidizate, distruse sistematic, așa cum odinioară erau nutriți din sursa unică de otravă a TVR, ei au fost pregătiți pentru momentul oportun. Sorocul prielnic la care putea fi schimbat macazul.

Prilejul s-a copt în vara lui 2012. O serie de atacuri fulgerătoare, excelent pregătite, puternic susținute de la televizor și din stradă, au blocat locomotiva dâmbovițeană care gâfâia spre Vest. Puțin, extrem de puțin a lipsit să nu i se schimbe osiile, să nu fie așezată pe ecartamentul muscălesc și să fie pornită invers, spre Moscova. Momentul fusese pregătit cu luni bune înainte, prin manifestațiile din Piața Universității, prin mobilizarea din tenebre și isterizarea prin TV a lumpen – opiniei publice, conduse de batalioanele de pensionari militari ai lui Dogaru, cu care Ponta încheiase un pact de demolare instituțională a României. Seară de seară, dezmoșteniți ai soartei erau transformați în eroi la televiziunile ai căror moguli suspinau după Raiul capitalismului de stat din Răsărit. Acolo unde nu e Justiție, nici ANI și nici DNA, ci doar Corupție și Tunuri fără de sfârșit.

                                                                             ***

„După acest masacru care le-a băgat la toți frica în oase, vă imaginați cum se vor mobiliza penalii la prezidențiale?”, scriam pe Facebook, la câteva minute după anunțarea sentinței în cazul Voiculescu – ICA.

Era o chestiune de ore ca Penalii să reacționeze. Să proceseze semnalul la justa lui gravitate. Până la sentința de vineri, cei mai ghinioniști dintre ei se temeau de doi, trei ani după gratii, în sistem de pension de cinci stele, după care se întorceau la viață ca mimozele, să-și stăpânească bine mersi zecile de milioane pe care le jefuiseră. Și din care puteau trăi liniștiți ei și toată familia lor. De vineri, însă, nici un mogul, nici un baron nu mai putea fi sigur că beizadeaua își va mai încăleca Ferărașul, că amanta se va mai prăji vreodată pe Iehtuleț la Nisa, și că el însuși nu va fi obligat să se întoarcă de la rangul de nobil la meseria de bază, care dracu’ o fi fost aia, sculer-matrițer sau sudor autogen.

A fost nevoie de câteva ore pentru ca mintea paralizată a Sistemului să-și revină după șocul sentinței. Așa se face că abia vineri seara au apărut primele ralieri fățișe la parastasul cu tărăboi al Antenei 3: Ecaterina Andronescu și Gabriela Firea. PSD își trimitea la înaintare ființele suave, pentru a pregăti insurecția. În spatele lor gracil s-a aliniat fără fereală întregul partid, în frunte cu Ponta. Iarăși Ponta. Care, vorbind de „jurnaliștii Antena 3/Antena 1” spunea că este obligat să facă „tot ce stă în puterile” lui pentru ca ei „să-și poată desfășura activitatea”. Cine le punea în pericol activitatea, Ponta nu a spus. Destul că a îmbrățișat punctul de vedere al lui Gâdea și compania. A înțeles, fie și cu un delay de câteva ore, ce foloase poate să tragă din masa de manevră a Antenei 3. Ulterior, PSD a pus umărul efectiv la mobilizarea oamenilor la „Plimbarea de la Cotroceni”. Însăși pagina de Facebook a evenimentului a fost creată de pesedistul Alin Marina, consilier al premierului pentru mediul online!

Victimizarea Antenelor combinată cu o intifadă Anti-Băsescu și pentru Libertatea Presei erau perfecte pentru a masca noua insurecție pentru demolarea Justiției. Și de reorientare spre Răsărit. Ruperea cu o zi înainte a Pactului de Coabitare, în care sunt pomenite clar direcțiile și alianțele strategice ale României, a fost un semnal puternic. Nu de creștere în bărbăție a lui Ponta, de emancipare de la Pisic la Mârtan, ci de asmuțire a Feseniștilor din hrubele istoriei. Macazul se hâțână din nou periculos. Unul dintre cele mai frumoase versuri scrise vreodată îi aparține lui Petre Stoica și sună așa: „O furnică traversând nepăsătoare tăișul securii”. România tragică. România fesenistă.