Politizarea este singura isterie care a cuprins România, gerul, ninsoarea şi viscolul fiind ingrediente apărute întâmplător în acest ghiveci electoral.
Oamenii din Vrancea au rămas blocaţi sub nămeţi pentru că politicienii erau ocupaţi să-şi dea la gioale, să se anuleze reciproc şi să dezinformeze, fiecare în legea lui, cu cifre care să băteau cap în cap. S-a ajuns ca unul să spună că viscolul bate cu 70 km/h iar celălalt să afirme că sunt -20 de grade afară dar nu adie nicio pală de vânt. Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, şi prefectul Sorin Hornea ajunseseră să aibă fiecare propriul buletin meteo. E doar o explicaţie, dar mai sunt adevăruri pe care viscolul le-a scos la iveală. Un răspuns este pur şi simplu prostia omenească. Comunităţile săteşti au lideri nepricepuţi în asemenea situaţii. Primarii din comune au spus că n-au bani de utilaje, au ridicat din umeri şi au aşteptat venirea primăverii. Iar a treia explicaţie redă latura sinistră a sectorului public, tunurile financiare pregătite în spatele cortinei de ninsori şi viscol. Autorităţile centrale şi cele locale se vânează reciproc, în aceste zile, pentru a surprinde umflarea deşănţată a cheltuielilor de deszăpezire. Acest cocktail balcanic face din România o ţară înzăpezită şi nevrotică.
Politicul sufocă de mult dinamica socială din România. În teritoriu avem structuri stufoase şi dublă subordonare, toţi fiind imunizaţi politic. În Vrancea, prefectul e preşedintele comitetului de urgenţă, iar Oprişan este adjunctul, dar cei doi se urăsc, ce situaţie de urgenţă să rezolve când ei refuză să-şi vorbească?
Această duşmănie se transferă către şefii de instituţii, la care nu contează ce fac, ci de cine ascultă. Unul dă bugetul, celălalt reprezintă legea şi din acest blocaj judeţele nu mai ies de ani buni. Ingerinţa politică în administraţie a căpătat accente groteşti: oamenii pot să crape, dacă liderii se duşmănesc nu se mişcă nimic.
Politizarea a dus şi mai departe absurdul. Prefectul de Vrancea e numit acolo de-o lună, înainte vindea calculatoare, iar acum e pus dintr-o dată să salveze tot judeţul. Or pentru managamentul situaţiilor de criză îţi trebuie nişte calităţi şi o experienţă. Ca politician nu-ţi trebuie nimic. Pe de altă parte, preşedinţii CJ, cum este şi Marian Oprişan, practică un populism deşănţat, unii au 70 de ani şi sunt aleşi de 3-4 ori la rând, din inerţie, de simpatici, dar în realitate n-au competenţă managerială, n-au substanţă, ştiu doar regula de trei simplă a capacului pe licitaţie. Sub ei, în administraţie lucrează oameni care se agaţă de funcţii, se rotesc din 4 în 4 ani şi încearcă să nu schimbe nimic. Armate de funcţionari îşi acceptă slujbele prost plătite pentru că în mediul privat nu i-ar angaja nimeni. Dar ei conduc instituţii-cheie, au sute de oameni în subordine şi de viteza lor de reacţie şi de soluţiile lor depind sute de mii de oameni. Trenurile groazei, plecate din Galaţi şi care s-au rătăcit prin Bărăgan timp de trei zile, sunt consecinţa directă a nivelului de competenţă din CFR. Şeful de la Infrastructură i-a spus reporterului EVZ: "Poate tu eşti mai precaut, ăla de la Călători n-a fost". Adică nu ne cereţi mai mult decât putem da. Cei doi directori sunt colegi în Galaţi, lucrează în acelaşi sediu şi nau fost în stare să analizeze împreună şi să ia o decizie corectă, iar acum spun că au avut o comunicare defectuoasă.
În comunităţile rurale avem 4.000 de primari care nu fac nimic pentru că n-au nicio presiune concurenţială şi nici bani pe mână. Această lipsă de reprezentativitate în comunităţile mici a fost vizibilă zilele acestea, când solidaritatea locală a lipsit. În centrul comunei, oamenii îşi vedeau de ale lor iar în cătunele mărginaşe alţii nu puteau ieşi din case. Aici era important rolul primarilor, care să mobilizeze lumea, să creeze emulaţie, să producă sentimentul solidarităţii. În trei zile, 350 de jandarmi şi militari au deszăpezit 40 de sate, acolo unde existau mii de mâini de lucru disponibile.
Nu ninsoarea este catastrofa care a paralizat România, ci politizarea până-n măduva oaselor a întregului sector public. Un loc mai bun în care fudulia politicienilor să-şi dea mâna cu prostia omenească nu se putea găsi.
Recomandările noastre
