România poate învăţa din lecţia germană: când autorităţile au oprit robinetul subvenţiilor, Nokia şi-a închis telefonul.
În urmă cu 19 ani - cândva în 1989, odată cu căderea comunismului - locuitorii oraşului Bochum şi politicienii germani sărbătoreau mutarea fabricii Nokia din Finlanda, fără să verse o lacrimă pentru şomerii finlandezi.
Astăzi Nokia îşi face bagajele pentru România, iar germanii au brusc revelaţia efectelor negative ale „capitalismului de caravană“ şi lăcomia „lăcustelor capitaliste“. Evident că revolta protecţionistă şi naţionalistă a politicienilor social-democraţi şi creştin-democraţi este ipocrită, exagerată, populistă şi electorală.
Distrugerea telefoanelor, renunţarea la ele sau alte gesturi extreme (ce urmează, clonarea aparatelor?) nu vor aduce Nokia înapoi. Cel mult vor crea producătorului finlandez o pagubă pe care şi-o va amortiza cât ai clipi din ochi în România cea primitoare şi ieftină. Politicienii şi autorităţile germane au scuza că acum 19 ani nu ştiau că există şi o faţă întunecată a capitalismului.
Şi-au imaginat probabil, aşa cum visăm şi noi, că Nokia şi alte multinaţionale vor rămâne pe vecie în Bochum. Ne trece prin minte că Renault ar putea să închidă într-o zi fabrica de la Mioveni? Legea de fier invocată de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, „aşa cum este posibil să muţi locurile de muncă din Finlanda în Germania, la fel este de posibil să le muţi şi din Germania în România“, ni se va aplica şi nouă, poate mai devreme de 19 ani.
Cu cât România se va dezvolta mai repede, cu atât mai curând Nokia va migra de la Jucu, judeţul Cluj, mai spre est, în Moldova, Ucraina, Belarus etc. Responsabilitatea socială, de care face astăzi Germania caz, va fi subordonată întotdeauna responsabilităţii faţă de acţionari şi nici o etică a businessului nu va schimba priorităţile managementului. Muncitorii sunt resurse umane, asemenea tuturor celorlalte resurse, materiale, naturale şi nimic mai mult.
România poate să înveţe din experienţa germană în aşa fel încât Jucu sau alte localităţi unde s-au stabilit producători multinaţionali să nu rămână pustiite ca aşezările monoindustriale româneşti, după căderea comunismului. Nokia va aduce la Jucu dezvoltare, locuri de muncă, infrastructură, servicii, o prosperitate care, administrată inteligent, nu va fi pierdută. Unde au greşit autorităţile germane? Acolo unde riscă să cadă în păcat şi cele de la Bucureşti sau de la Cluj, oferind producătorului premii pentru că ne-a ales în facilităţi şi subvenţii.
Nokia a fost profitabilă în Germania şi pe banii statului, primind 88 de milioane de euro subvenţii de la guvernele federal şi de land. Când autorităţile germane au oprit robinetul, Nokia şi-a închis telefonul. Banii dăruiţi producătorului finladez puteau fi orientaţi spre educaţie, cercetare, industrie locală, astfel încât viitorul Bochum să sune bine şi după Nokia.
Proastele obiceiuri nu sunt specifice Nokia: chiar zilele acestea cabinetul Tăriceanu este ameninţat de Dacia Renault cu reducerea locurilor de muncă, dacă nu revine la vechea taxă de înmatriculare, nepermisă de UE, sau dacă nu direcţionează banii spre programul „Rabla“. Atitudinea primarului din Jucu faţă de mutarea Nokia la el în comună este cea mai păguboasă: „Dacă stă cinci ani e bine, dacă stă zece e şi mai bine şi pe urmă poate mai vine o altă firmă mare“. Şi dacă nu mai vine?
Recomandările noastre
