România produce elevi pe stoc.
Învăţământul e o industrie bugetofagă în care, oricât de puţini bani ar fi, şi mai mulţi se risipesc. Producem liceeni fără nicio şansă să ia diploma de Bac. Sunt o sută de mii anul acesta, adică 35.000 de clase de liceu finanţate fără rost. România produce muncă necalificată pe stoc. Este costisitor şi periculos pentru economie, ca un sistem circulator care colmatează printre zaharuri.
Drama Bacalaureatului este că vine prea târziu. E ca atunci când cineva îţi trânteşte un adevăr în faţă când nu mai poţi îndrepta lucrurile. Ministrul Daniel Funeriu ne-a predat lecţia onestităţii, însă nu-ţi poţi astâmpăra foamea doar cu hrană spirituală. Bac-ul de anul acesta dezvăluie un adevăr dureros ca o muşcătură veninoasă, dar conţine şi o doză mare de ipocrizie: Funeriu şi echipa sa trebuie să schimbe urgent materiile predate în şcoală.
Cei picaţi au primit o confirmare a ceea ce ştiau de mult: nu le-a plăcut să înveţe, au convieţuit cu această realitate fără să se sinchisească. În liceele teoretice bune şi foarte bune, promovabilitatea a fost rezonabilă: 85-90%. În liceele tehnice şi agricole, raportul a fost invers, 85-90% au picat. Cei de la colegiile tehnice nu sunt făcuţi pentru un examen atât de dur cum este Bacul. Pentru cealaltă jumătate a generaţiei, acelaşi examen s-a dovedit a fi unul la îndemână. Marea majoritate a şcolilor vocaţionale au fost transformate în licee în primul mandat al Ecaterinei Andronescu. Argumentul era unul oarecum de bunsimţ, scopul fiind de a conferi şcolilor de meserii o spoială onorabilă care să le facă mai atractive pentru elevii cu rezultate mai modeste la învăţătură. A fost o măsură "politically correct", pentru a nu avea elevi de rangul I şi elevi de rangul II. Cât timp se copia la Bac, liceele tehnice au fost o pârtie bună spre o facultate.
Sistemul a funcţionat inclusiv anul acesta şi înseamnă o uriaşă pierdere de timp şi de bani. România nu poate produce an de an 200.000 de tineri care să ştie trigonometrie, fizică cuantică sau literatură la nivel aprofundat astfel încât să poată lua cu toţii un examen serios. Cei 100.000 de picaţi reprezintă în marea lor majoritate contingentul fostelor şcoli de meserii transformate forţat în licee. I-am izbit cu fruntea de realitate, ce facem cu ei mai departe?
Curricula şcolară trebuie modificată, iar ministrul Funeriu are o mare restanţă la această materie. E o ipocrizie să crezi că mii de elevi care abia dau pe la şcoală vor pricepe vreodată ceva din zorii medievali ai literaturii române, din legile complicate ale mecanicii sau din analiza matematică. Programa şcolară în aşa-zisele licee de profil tehnic, agricol sau industrial, este bulversată. Orele de practică sunt formale, elevii primesc nişte grade de calificare care nu fac nici cât o para chioară pe o piaţă a muncii din ce în ce mai tehnologizată. De ce să pierzi patru ani să înveţi o meserie de sculer-matriţer când nu mai există nicio fabrică în picioare? De ce să termini liceul de textile când ştii foarte bine că n-o să lucrezi nicio zi într-un atelier de confecţii pentru că nu eşti făcut pentru aşa ceva? De ce să avem anual 5.000 de absolvenţi în liceele CFR, când căile ferate sunt în colaps şi nu-şi vor mai reveni niciodată? Ce facem acum cu 100.000 de adolescenţi cărora le-am întreţinut iluzia că vor avea 12 clase, când, realist vorbind, ei n-au decât opt clase? Morala Bac-ului este importantă: frauda trebuie scoasă din învăţământ.
Echipa ministrului educaţiei trebuie însă să şi pună ceva în loc. Reforma curriculară bate pasul pe loc, iar Daniel Funeriu trebuie să vină urgent cu nişte răspunsuri. Planul de referinţă (strategia noii programe şcolare) trebuia predat încă din luna februarie. Suntem în iulie. Şcoala nu trebuie să te înveţe o meserie, ci să te înzestreze cu abilităţi mentale care să te facă adaptabil cerinţelor mai multor meserii. Angajatorii de mâine asta vor. Daniel Funeriu a primit sarcina de a schimba programa şcolară, mai pe şleau materiile care se învaţă în şcoală. Şi nu-l văd deloc în grafic. Bac-ul e greu, mulţi l-au picat, dar ştiu că nici examenul ministrului nu-i uşor şi, aşa cum îl cunosc, nici nu ştiu dacă o să-l poată lua vreodată.
Recomandările noastre
