Întrucât deocamdată nu are nici program şi nici figuri credibile pe care să ni le ofere în rolul de "guvern în umbră", Crin Antonescu ne propune un singur obiectiv pentru alegerile din 2012: desfiinţarea PDL.

"PD zis şi liberal (...) trebuie, pentru sănătatea vieţii politice româneşti, să dispară", le-a spus Antonescu colegilor din Delegaţia Permanentă.

De când urmăresc viaţa politică din România, îmi aduc aminte de un singur lider care să-şi fi propus desfiinţarea unei formaţiuni politice rivale. Prin 2003, Adrian Năstase a anunţat că îşi doreşte "destructurarea" Partidului Democrat, condus de Traian Băsescu.

Cel mai trist în această istorie nu este faptul că liberalul Antonescu are o mentalitate leninist-stalinistă (să ne amintim că şi bolşevicii erau minoritari în sovietul din Petrograd, dar, în final, menşevicii au fost cei care au "dispărut"). Nu cred că cineva se mai aşteaptă ca, după ani de guvernare etatist-populistă alături de PSD, aceşti liberali să mai aibă vreo legătură cu teoriile lui Mill sau Friedman.

Antonescu este un băiat simpatic, vorbeşte bine, trece dincolo de ecranul televizorului, mandarinii partidului au încredere în el, dar care are o singură doctrină: preşedintele României trebuie să fiu eu!

Prost este faptul că, după aproape doi ani de opoziţie, tot ceea ce poate oferi PNL este: "Jos Băsescu!". Cu diferite variaţiuni. Azi lansăm teza desfiinţării PDL, mâine mai umplem un talk-show cu discuţii despre suspendarea preşedintelui, poimâine probabil că va veni şi ameninţarea cu puşcăria pentru câteva personaje din guvernul Boc.

De la teza "desfiinţării" PDL (cum?) până la mitraliera cu care Vadim Tudor scăpa ţara de corupţi nu mai este decât un pas. Program economic? Lasă că mai face unul Dinu Patriciu, exact ca-n 2009, când tezele prezidenţiale ale lui Antonescu erau preluate, aproape cuvânt cu cuvânt, din editorialele publicate în "Adevărul" de fostul proprietar al Petromidiei. De fapt, exagerez un pic. Antonescu mai are o teorie (adevărat, tot preluată de la Patriciu): acordul cu FMI este înrobitor pentru România. Nu-mi imaginez nicio clipă că liberalii sunt serioşi şi, dacă ar ajunge la guvernare, ar avea curaj să rupă acordul cu Fondul. Pentru simplul motiv că nu văd cum altfel ar putea plăti salariile bugetarilor şi pensiile.

Însă Antonescu, la fel ca orice politician populist, se uită în sondaje şi vede că poporul urăşte FMI-ul, pe care probabil că-l asociază cu politicile de austeritate. Chiar şi Victor Ponta mai are o umbră de decenţă şi nu a afirmat niciodată că se desprinde complet de relaţia cu Fondul, ci doar că va negocia o înţelegere mai bună pentru România.

Nu scriu acest comentariu cu gândul de a sugera că trebuie să ne resemnăm cu guvernul Boc. Mi-aş dori ca acest executiv să plece definitiv şi să fie înlocuit cu altul, mai competent dacă se poate. Cred că PDL a ajuns atât de corupt încât prezenţa în partid a unor personaje necompromise precum Monica Macovei, Cristian Preda sau Sever Voinescu nu mai poate salva imaginea de ansamblu. Dar m-am săturat ca unicul proiect oferit de opoziţie să fie: venim noi, că suntem mai buni. Credeţi-ne pe cuvânt!

Nu pot să uit atât de repede că, în 2009, în spatele neprihănitului Johannis, rânjeau fericiţi Vanghelie, Cătălin Voicu, Dan Voiculescu, Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu. Au mărturisit-o ulterior chiar cei implicaţi în acel proiect: Johannis nu ar fi avut libertatea să alcătuiască un guvern după cum îl tăia capul. În consecinţă, este corect să creştem presiunea pe partidele din opoziţie şi să le cerem să ne spună cât mai precis ce au de gând să facă dacă revin la putere.

Există acum un organism independent, Consiliul Fiscal, care poate evalua impactul financiar al programelor de guvernare. Sunt curios dacă liberalii şi social-democraţii vor apela la expertiza acestui consiliu, atunci când (dacă!) îşi vor prezenta promisiunile electorale. Până atunci, gândiţi-vă: credeţi că clasa politică din România ar putea să producă un executiv mai prost decât guvernul Boc?