Abia anunţase Băsescu acordul cu Ponta pe baza (horribile dictu!) "cuvântului de onoare" al acestuia, că televiziunile titrau după interes: "De ce a cedat Băsescu", respectiv "De ce a cedat Ponta". Deşi jovialitatea primului şi ţâfna posomorâtă a celuilalt erau un răspuns prea suficient.
Însăilarea noului guvern devine o afacere tot mai încâlcită. Opinia publică nu înţelege mare lucru. Or, lumea asta buimăcită e chemată să voteze de două ori în acest an. Nu o să intru în meandrele constituţionale, pe care nici răposatul Iorgovan (fie-i legea fundamentală uşoară!) nu le-ar putea desluşi, ci o să mă holbez şi eu, ca omul simplu, la uriaşul scandal în care s-a afundat Guvernul Ponta III. Să vedem, dar, cu ochii alegătorului de pe stradă, ce a putut el pricepe din acest tărăboi şi cine câştigă sau pierde la bursa simpatiei publice. Prima observaţie e că, pentru o învestire de guvern, durează prea mult. Ruperea USL era normal să se întindă ca o pomană ţigănească: nici unul dintre soţi nu voia să-şi asume divorţul, pentru a arunca toată ocara în cârca celuilalt. Acum, însă, Ponta şi PSD erau interesaţi, dimpotrivă, să formeze cât mai repede guvernul. Pentru a demonstra că ruperea de PNL nu i-a afectat. Şi, mai ales, pentru ca reflectoarele să nu zăbovească prea mult pe punctul nevralgic al Guvernului Ponta III: alianţa cu UDMR. Doar că, vrând să ascundă gunoiul sub preş, prezentând la învestire vechiul program de guvernare (nici măcar numele participanţilor la guvernare nu le-a schimbat, pentru a nu pomeni de UDMR!), Ponta a reuşit să împrăştie mizeria prin toată casa. Omului simplu i s-au întipărit clar în cap: "doctori cu translatori la UMF Târgu Mureş", "steaguri secuieşti pe primării" "regionalizare şi autonomie" etc. Vorbe care vor atârna ca pietrele de moară de gâtul PSD. Nici Traian Băsescu nu iese neşifonat din acest clinci: pretenţiile sale constituţionale pot trece uşor drept hachiţe politicianiste pentru a-i pune noi beţe în roate lui Ponta. În timp ce vâlvătaia din Ucraina ameninţă să se întindă. Aşa au primit apă la moară informaţiile "pe surse" că a fost nevoie de o intervenţie a cancelariilor occidentale pentru a aduce pacea între palate (de unde, până acum, doar Ponta era clientul urechelilor). Aşa a primit Antonescu un nou brânci de imagine, acuzând înţelegerea Băsescu – Ponta, după ce înregistrase deja alte două spectaculoase vârfuri mediatice: demisia în direct din fruntea Senatului, în faţa unui premier siderat, şi tăvălirea ruşinoasă a lui Gâdea în propriul fief. Hotărât lucru, complicele de până ieri al guvernării USL ştie să-şi vândă bine limbuţia şi tupeul! Un singur eveniment poate răsturna această percepţie a omului simplu: verdictul Curţii Constituţionale. Orice surpriză e posibilă din ograda lui Zegrean şi Greblă. Aţi observat că Ponta se fereşte ca dracu’ de tămâie să spună că îşi va suma răspunderea pe un "program de guvernare"? Ce perdaf şi-a luat de la premierul cu ţandăra sărită o ziaristă, săraca, pentru că a cutezat să-i pună în gură scârbavnica sintagmă, în loc de "program politic"! Ştie Ponta de ce fuge: un "program politic" nu trebuie să fie exhaustiv, el se poate limita la câteva obiective considerate esenţiale. În schimb, dacă şi-ar asuma răspunderea pe un "program de guvernare", în acesta ar trebui trecute şi toate pretenţiile maghiarilor. Vă daţi seama ce bombă şi-ar pune Ponta singur sub fund? De la "nu schimbăm programul de guvernare" (născut din moţiunea de cenzură sfântă împotriva MRU şi UDMR), la un nou program, în care maghiarilor li se fac toate poftele. Punerea unul lângă altul a celor două documente, în campania electorală, ar fi devastatoare. Or, Curtea Constituţională ar putea, bunăoară, să constate că Guvernul Ponta III nu a prezentat nici un program de guvernare. De vreme ce învestitura a fost făcută pe un program "fals" (în el apărea defunctul USL şi nu se pomenea de UDMR), iar răspunderea a fost asumată pe un "program politic". Pe care Ponta însuşi insistă să nu-l confundăm cu "programul de guvernare". Astfel, Curtea s-ar putea să constate că Guvernul Ponta III nu mai există, în timp ce Ponta II şi-a dat obştescul sfârşit. Ceea ce l-ar lăsa pe Ponta simplu fără număr şi fără guvern. De ce zâmbea mefistofelic Băsescu la jurământul Guvernului?
Recomandările noastre
