Alegerile pentru Parlamentul European parcă nu au făcut mari ravagii în plutonul de avangardă al mediului politic european.
Continuitatea actualului curs strategic al politicilor comunitare parcă este asigurată prin păstrarea la guvernare a familiilor politice tradiționale co-fondatoare ale proiectului Europei unite politic și economic. Nu același lucru putem spune despre ariergardă. Ea a fost tulburată până în străfunduri prin apariția fulminantă în scenă a partidelor eurosceptice și chiar extremiste, cele construite pe ideea tocmai adversă unității europene. Fenomenul va impune cu siguranță o altă abordare a politicilor promovate în țările Uniunii. Alegerile din Ucraina au creat premise pentru a stabiliza această țară aflată de mai bine de jumătate de an în zona turbulențelor extrem de periculoase. Desfășurarea lor în contextul amestecului brutal al Federației Ruse, soldat până acum cu anexarea Crimeii, încercarea de a desprinde teritorial regiunile din est și de a curma desfășurarea unui scrutin care să legitimeze noua putere a euromaidanului au imprimat campaniei trăsături profund dramatice. Noul președinte ales s-a dovedit a fi un ucrainean cu caracter, hotărât să dezrădăcineze cu fier înroșit molima separatismului semănată de ruși. Este tocmai caracterul care a lipsit unui președinte moldovean la începutul anilor 1990.
Alegerile preconizate abia în toamnă în Republica Moldova excită de multă vreme nervii clasei politice de la Chișinău. Săptămâna trecută această stare de afect pre-electoral a culminat cu adoptarea în parlament a unei hotărâri speciale de legitimare a datei alegerilor: este oficial – ele vor avea loc pe 30 noiembrie. La subiectul viitoarelor alegeri de la noi vom reveni mai la vale, dar acum trebuie să menționez neapărat aniversarea unui an de la constituirea Coaliției de guvernare Pro-Europene care s-a împlinit la 30 mai. Data nu a fost transformată în eveniment festiv, deși, în an electoral și în contextul adversităților antieuropene stârnite de stânga politică de la noi, sponsorizată de la Kremlin, ar fi fost chiar indicată o acțiune de PR a Coaliției. Lipsa acesteia poate fi explicată doar de egoismul politic al unor componente, ba chiar a unor persoane care ar vrea să transforme dividendele acumulate de întreaga guvernare pe domeniile construcției interne și cel al integrării europene în capital eminamente rezervat meritelor unui singur partid, dacă nu chiar a unui singur lider.
Despre dauna egoismului exacerbat și a exclusivismului fanfaron în politica moldovenească am vorbit cu exemple la îndemână în mai multe rânduri la această rubrică. Din păcate ele nu au putut fi ocolite nici cu acest bun prilej de consemnare a unui an de guvernare a Coaliției Pro-Europene, an de real succes pe fundalul celor 23 de ani de istorie în zigzaguri istovitoare a Republicii Moldova. Este de bănuit că anume din aceste considerente evenimentul a fost oarecum exilat din capitală, el manifestându-se în forma unui raport la baștină, în Cimișlia, a primului-ministru Leancă. De parcă prim-ministru Leancă s-ar reprezenta doar pe sine, partidul său în eșalonul de sus al guvernării și nu o Coaliție de partide. Bizară, incorectă și contraproductivă această abordare. Am făcut această remarcă acidă pentru că atmosfera politică de la Chișinău este încărcată prematur de aburii unei lupte electorale crâncene. Unitatea Coaliției de guvernare a devent pentru unii lideri un corset sufocant și ei, anticipând campania propriu-zisă, s-au și aruncat în arenă, gesticulând și arătându-și mușchii. Este un exercițiu hazardat, dacă nu ridicol, pentru că în arenă gesticulează ei singuri, imitați doar de umbra lor, chelltuindu-și în van energia și fondurile și arătând de fapt cât de slabi sunt.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ori, unitatea Coaliției trebuie păstrată și după data de 27 iunie, când este preconizată semnarea la Bruxelles a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Spiritul acestui eveniment unificator nu trebuie spulberat imediat după consumarea lui, ba din contră, el trebuie consolidat în societate. Pentru că anume societatea și doar societatea va veni la 30 noiembrie să îl valideze definitiv sau să îl anuleze lamentabil și păgubos. Rezultatul depinde de felul cum va ști să se manifeste Coaliția în perioada dintre semnarea-parafarea din vară a documentului de asociere și alegerile de la sfârșit de toamnă. În zona geopolitică în care guvernează, Coaliția nu trebuie să uite de primejdiile care o pasc și care stau la pândă să o doboare la prima ocazie apărută. Protivnicii cursului nostru european, din interior, dar mai cu seamă, din exterior, în special cei de la Moscova, nu vor obosi să cârpească planuri odioase de contracarare a lui. Sfârtecarea și pârjolirea Ucrainei nu lasă nici un loc pentru interpretări neutre. Experiența unui an de guvernare în Coaliție pune în fața clasei politice problema maturității ei. Faptul dacă ea a învățat să separe, mai cu seamă în momente de grea încercare, în situații riscante și primejdioase, interesul îngust de partid de cel predominant național. Elementul nou, al responsabilității față de acest interes pe care l-au oferit protagoniștii Partidului Liberal Reformator practicii politice autohtone nu trebuie să dispară.
Recomandările noastre
