EDITORIALUL EVZ: Baronul Dragnea nu ne asfaltează şi drumul către Schengen
- Silviu Sergiu
- 9 iunie 2011, 23:48
Decizia de amânare a intrării României în spaţiul Schengen era previzibilă.
Doar politicienii cu perspective limitate sau abordări rău-intenţionate se văicăresc zilele astea că "ţărişoara" este o victimă nevinovată a meschinelor interese politice ale olandezilor, francezilor sau nemţilor. Realitatea este alta: România rămâne în vestibulul Europei, nu este primită în living, pentru că, deşi şi-a pus uşă metalică (îndeplineşte criteriile tehnice), a lăsat-o întredeschisă şi nu şi-a montat alarmă antifurt. În naţionalismul lor provincial şi desuet, unii politicieni români acuză iresponsabil Bruxelles- ul că a schimbat din mers regulile jocului, condiţionând intrarea în Schengen de reformarea justiţiei româneşti. Cum ar putea Uniunea Europeană să renunţe şi la ultimul mijloc de presiune la adresa unei ţări acceptată doar pe baza promisiunilor că îşi va rezolva problemele din justiţie, care nu dă semne că vrea să se ţină de cuvânt? Ar fi un gest sinucigaş.
Un lucru este cert: România nu este victima de serviciu a Europei. Să presupunem că un procuror olandez (Olanda este cel mai vocal adversar al primirii României în Schengen în momentul de faţă) investighează o reţea infracţională transfrontalieră. Contribuabilul olandez îl plăteşte din buzunarul său pentru aceasta. Procurorul îşi face treaba conştiincios. Află că o parte din membrii reţelei sunt în România. Ne solicită să-i reţinem pe infractori şi să-i deferim justiţiei. Dacă autorităţile române (justiţie, vamă, poliţie) sunt prea corupte pentru a le veni de hac, statul olandez a cheltuit banii degeaba, iar procurorul a muncit în zadar. Acelaşi lucru îl pot păţi şi vameşii francezi, poliţiştii germani sau judecătorii spanioli. Munca lor poate fi anulată de corupţia funcţionarilor români, iar impozitele pe care le plătesc pot ajunge pe apa Sâmbetei, nu a Tamisei, Senei sau Rinului. Ca să nu mai vorbim de crizele de tipul E.Coli, care pot apărea oricând. Prin vămile vraişte ale României pot intra camioane cu legume infestate cu bacterii ucigaşe, pentru că funcţionarii autohtoni au luat şpagă şi nu au verificat actele de provenienţă a mărfii. Corupţia românilor îi poate, astfel, şi ucide pe contribuabilii europeni, care plătesc sume importante pentru a fi protejaţi. Din aceste motive, cuplarea Schengen cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) este legitimă.
Ce văd oficialii europeni şi alegătorii din ţările lor care au urmărit scena publică românească în ultima perioadă? Văd numeroase scandaluri privind cheltuirea banilor europeni, în care sunt implicaţi actuali sau foşti demnitari ai statului. L-au văzut pe Ioan Botiş aprobând proiecte europene pentru firma în care soţia sa era consultant. L-au văzut şi pe Laurenţiu Mironescu, secretarul general al Ministerului de Interne, responsabil cu securizarea frontierelor, implicat în scandalul de corupţie de la Vama Constanţa. Văd şi scandalul legat de cheltuirea frauduloasă a unor fonduri europene alocate pentru modernizarea infrastructurii din judeţele Teleorman, Tulcea, Ilfov şi Buzău. Văd că în centrul scandalului din Teleorman este un fost ministru de Interne, Liviu Dragnea, important lider al PSD care se pregăteşte să preia guvernarea împreună cu liberalii. Îi văd şi pe liderii USL invocând tot felul de chichiţe procedurale aberante, pentru a nu elimina din Constituţie caracterul licit al averilor. Un astfel de demers ar permite confiscarea averii lui Liviu Drag nea pe care nu o poate justifica, fără a mai aştepta ca justiţia să stabilească dacă este corupt sau nu. Văd politicieni împotrivindu-se ca reţinerea sau percheziţionarea unui parlamentar să fie posibilă fără avizul parlamentului. Văd reacţii vehemente împotriva simplificării aparatului administrativ, care ar avea drept consecinţă diminuarea corupţiei. Uniunea Europeană şi-ar dori să ne primească în Schengen. Firmele germane, olandeze şi franceze ar avea de câştigat dacă maşinile cu care-şi transportă marfa nu ar mai aştepta atât formalităţile de la graniţele României. În momentul de faţă însă, pentru Uniunea Europeană, costurile cu România sunt mult mai mari decât beneficiile.