Cred că mulţi dintre noi am asistat la scene în care doi cetăţeni nervoşi se umpleau de sânge, în plină stradă, iar alături de ei se afla un poliţist care se milogea: "Haideţi, vă rog eu, oameni buni, liniştiţi-vă, măi!".

Un lucru cred că s-a schimbat, după 1989, în mintea miliţianului transformat în poliţist: dintr-un personaj atotputernic, agresiv, care ştia că oricând te poate băga la beci, la rotisor, s-a transformat într-un milog, atent să nu supere pe cineva important şi să suporte consecinţele.

Mă uit la cei de la circulaţie, cum îi abordează pe şoferii opriţi în trafic: uşor scârbiţi în faţa posesorilor de Dacii, ironici şi languroşi cu tinerele domnişoare care conduc maşini de 15.000-20.000 de euro şi umili atunci când discută cu vreun posesor de SUV valorând peste 50.000 de euro.

Prin 2003, la un miting, am asistat la o scenă în care şoferul unui 4×4 a dărâmat gardul de protecţie al poliţiei şi l-a scuipat pe subofiţerul care a vrut să-l oprească să circule prin zona manifestaţiei. Enervat, subofiţerul a vrut să-l reţină pe şofer, dar a intervenit un colonel care i-a dat ordin să nu facă nimic. Respectivul colonel nu părea că-l cunoaşte pe şofer, pur şi simplu se ferea de încurcături.

Ce-i de făcut cu această poliţie laşă, coruptă şi incompetentă? După 1989 a fost menţinut un sistem hipercentralizat, care face ca poliţistul de la Cogealac să fie responsabil în faţa unui ministru, numit politic şi aflat tocmai la Bucureşti. Vasile Blaga a promis descentralizarea, dar până acum nu a cedat un milimetru din puterile sale. Nu se va schimba nimic în Poliţia Română până când aceasta nu va fi direct responsabilă în faţa alegătorilor, nu în faţa politicienilor, cum se întâmplă acum.

Un model interesant va fi pus în aplicare, din 2012, în Marea Britanie, unde aşa-numiţii "comisari regionali de poliţie" ar urma să fie aleşi direct de populaţie şi vor avea dreptul să-i concedieze pe şefii din poliţie. La nivel central va exista o agenţie care va investiga faptele penale deosebit de grave, un echivalent al FBI. Conservatorii britanici doresc ca poliţiştii să fie mult mai atenţi cu infracţiunile minore şi faptele antisociale care-i irită pe cetăţeni. Propunerea este controversată: ce te faci dacă britanicii vor alege în postul de comisar nişte populişti sau extremişti?

Nu ştiu dacă această variantă ar putea fi aplicată şi în România sau ar fi preferabil un model precum cel din Statele Unite, unde şeful poliţiei este numit de primar. Guvernul federal are puterea de a interveni dacă se produc abuzuri – vezi cazul oraşului New Orleans, unde mai mulţi poliţişti riscă pedeapsa cu moartea după ce s-a aflat că au omorât oameni nevinovaţi în 2005, după uraganul Katrina, iar ulterior au încercat să muşamalizeze întreaga poveste.

În orice caz, actualul sistem din România nu funcţionează decât în beneficiul politicienilor şi al castei poliţiştilor. Nu-mi fac iluzii că, dacă va fi schimbată legea, agenţii români de poliţie se vor transforma peste noapte în Starsky&Hutch. Este putred inclusiv sistemul de pregătire de la Academia de Poliţie, fabrică de diplome de doctorat şi primul loc în care viitori apărători ai legii învaţă cum să se "descurce" în relaţia cu instructorii lor. Dar, dacă nu se schimbă ceva în Poliţia Română, cred că tot mai mulţi cetăţeni vor ajunge la concluzia că singura soluţie pentru a se proteja este să-şi cumpere o armă.

Sentimentul meu este că mare parte din populaţie simpatizează cu cei care, la Cogealac, au pus mâna pe pistol şi au tras.