Fără doar şi poate, cel mai important eveniment al săptămânii a fost vizita preşedintelui Traian Băsescu la Washington şi întâlnirea cu preşedintele Statelor Unite, pe numele său oficial Barack Hussein Obama al II-lea.
La astfel de întâlniri importante nici nu contează fotografiile care fac deliciul pe Dâmboviţa: era sau nu Biroul Oval, erau mere sau microfoane în fructieră? Chiar şi întâlnirea dintre cei doi nu era decât simbolică, la nivel de imagologie. Politica nu se mai face, cum cred unii, ca pe vremea voievozilor, când capii oştirii se luptau sau se aliau întrei ei, după discuţii tête-à -tête. Cine poate fi atât de naiv sau rău intenţionat încât să creadă că Băsescu şi Obama au discutat despre numărul de rachete, au negociat precum prichindeii la "Monopoly" sau "Nu te supăra, frate"? Sau te miri, Băsescu i-a cerut preşedintelui american ajutorul să măsluiască alegerile. Ca o diversiune, s-a făcut că scapă ceva pe jos, pentru a distrage atenţia traducătorului oficial şi i-a şoptit repede la ureche, cu murmur marinăresc: "Help me, brother! Don't leave me…"
Aiurea, poveşti de adormit electoratul. În spatele celor doi au fost armate întregi de oameni care au negociat luni, ani în şir. Meritul lor este unul exclusiv, acela că reprezintă o naţiune. Tot ce este posibil ca Traian Băsescu să fi cerut favoarea să se vadă cu "ăl mai tare de pe planetă". Dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei. Băsescu nu mai candidează, iar Obama nu e pe listele PDL. Deşi, ca să fim răutăcioşi, la ce culoare are, putea să-i dea frisoane lui Vanghelie în sectorul 5! Pentru prima oară în istorie, România este aliată cu unica super-putere mondială. Ştiu, o să spuneţi, la ce ne ajută? Că doar nu vom fi invadaţi de extratereştri. Ne ajută enorm, pentru că lucrurile în istorie nu se schimbă prea mult. Rusia îşi revine şi joacă extrem de agresiv în Balcani. Şi nici alte state nu sunt atât de paşnice după cum lasă să se creadă. E destul de complicat să faci geopolitică la ziar, pe înţelesul tuturor. De aceea există şcoli, cărţi, Academie. Cert este că, după 1989, statul român a avut două variante: una europeană şi una americană. Europa încearcă, (unii spun chiar cu ajutorul Rusiei) să devină un centru de putere. Deocamdată, preconizata armată europeană este un vis. Costurile NATO sunt suportate în proporţie de circa 80% de americani. Da, suntem europeni, suntem în marea familie europeană, în UE, dar aceasta nu ne poate asigura siguranţa naţională. Ăsta-i adevărul. Degeaba se supără unele cancelarii occidentale de pro-americanismul României. Sincer, nici eu nu mă dau în vânt după Unchiul Sam. Îi cunosc metehnele, apucăturile de cowboy, dar şi crunta perfidie. Dar altă soluţie nu exista! La urma urmei, aia cu "licuriciul" luată la bani mărunţi, ca-n Poiana lui Iocan, chiar e adevărată!
Europa este frântă deocamdată pentru că în spatele, să-i spunem Europei Occidentale, două state, Polonia şi România sunt pro-americane. SUA nu a făcut decât să asigure un "cordon sanitar" - exact ca-n perioada interbelică - vizavi de Rusia. Cine ştie istorie îşi poate explica foarte uşor opţiunea celor două ţări, cu toate cântecele de sirenă ale Uniunii Europene. E uşor să faci scheme la Bruxelles, în timp ce noi şi polonezii stăm de secole cu muscalul-n spate şi îi mirosim respiraţia! E vorba aici, poate, de politica lui Stan Păţitul. Am mai avut noi angajamente ferme din partea Angliei şi Franţei în perioada interbelică şi ne-au împărţit Stalin şi Hitler ţara. Nu-i niciun secret că americanii văd România ca un avanpost militar. La care se adaugă puternica posibilitate de influenţare în răsărit pentru că România are, dincolo de graniţele sale, în est 4 milioane de vorbitori de limbă română: de pe malurile Nistrului, la Moscova, dar şi-n Siberia. Una peste alta, am bătut palma cu "licuriciul". Cui nu-i place, e aşteptat la Moscova! Cică au ruşii ăia, de la frig şi votcă, o potenţă!!! Citiţi şi:
- EDITORIALUL EVZ: Ziua în care am ieşit, definitiv, din sfera de influenţă a Moscovei
- Baconschi şi Hillary Clinton au adus oficial România sub scut
- Scutul antirachetă din România, în paginile presei internaţionale
Recomandările noastre
