A consacrat genul de muzică „chanson réaliste” în întreaga lume și a influențat puternic cultura franceză și europeană a secolului al XX-lea. Este cunoscută în întreaga lume, însă puțini sunt cei care cunosc povestea din spatele succesului. „Mica privighetoare” s-a născut sub lumina unui felinar și viața și-a trăit-o într-un infern.

Édith Piaf a fost una dintre cele mai emblematice voci, o textieră apreciată și o actriță iubită în întreaga lume. Versurile sale prezentau frământările unei lumi a periferiei şi a sărăciei. În urma ei au rămas cântece nemuritoare, unul dintre cele mai populare fiind „Non, je ne regrette rien”. În spatele succesului colosal, artista are o poveste de viaţă construită dintr-un şir incredibil de evenimente nefericite.

Édith Piaf, cântăreața celebră născută sub un felinar

Toată lumea a auzit de Édith Piaf și i-a apreciat vocea, melodiile sau rolurile jucate. Deși este o artistă de succes, puțini sunt cei care îi cunosc povestea de viață. S-a născut pe 19 decembrie 1915, în brațele unui polițist. Mama sa a adus-o pe lume sub un felinar din strada Villette, din Paris. Părinții ei au fost Alphonse Gassion și Aneta Maillard. El un acrobat de circ, ea o cântăreață alcoolică cunoscută prin barurile din Belleville sub numele de Line Marsa.

Povestea vieții lui Édith Giovanna Gassion, numele ei real, a început cu un eveniment nefericit. Mama sa se ocupa și cu prostituția și a considerat că micuța fetiță o va încurca. A abandonat-o după naștere, iar copila a ajuns la bunica maternă. Timp de câteva luni a fost crescută de această într-o casă dărăpănată, plină de păduchi și râie. Deseori era hrănită cu un biberon cu lapte amestecat cu vin roșu.

A fost încredințată apoi bunicii din partea tatălui, însă lucrurile nu au stat cu mult mai bine. Următorii ani a crescut în bordelul unde bunica sa era matroană. Primii ani din viața ei s-au desfășurat în lumea prostituatelor, printre cele zece angajate. Necazurile din viața lui Édith Piaf nu se opresc aici. La vârsta de trei ani a rămas complet oară, din cauza unei afecțiuni numită keratită. Prostituatele au făcut chetă pentru a o trimite într-un pelerinaj însoţit de rugăciuni, pentru recuperarea handicapului ei patru ani mai târziu. Biografii spun că după această călătorie și-a revenit în mod miraculos.

Au urmat ani plini de experiențe traumatizante

Încheierea Primului Război Mondial aduce o schimbare în viața lui Édith. Tatăl său este angajat la un circ ambulant și o ia cu el, împărțind o rulotă. Părintele ei nu reușea să câștige cât să le asigure un trai decent, așa că micuța a început să cânte la colț de stradă. Aceasta a fost rampa ei de lansare, însă strada i-a oferit și numeroase experiențe traumatizante.

La 17 ani Édith Piaf rămână însărcinată, în urma unei relații cu un anume Louis Dupont. Trebuia să se întrețină așa că timpul nu îi permitea să își îngrijească fetița așa cum trebuie. Marcelle, fetița artistei, a murit la vârsta de doi ani de meningită. Moartea unicului ei copil a dus-o într-o depresie puternică.

Avea doar 20 de ani însă viața a pus-o la încercare de multe ori. Și-a pierdut copilul, tatăl a părăsit-o, așa că trebuia să se descurce. Soarta a obligat-o să frecventeze lumea cea mai mizeră a societății pariziene, a vagabonzilor, proxeneților, traficanților de droguri, a prostituției, în care continua să cânte pentru a se putea întreţine.

Norocul îi surâde lui Édith Piaf. Înregistrează primul său disc

Anul 1935 a fost unul încununat de mari succese. Îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny’s” de pe „Champs-Élysées”. Acesta îi propune să cânte în localul său câteva melodii, apariție care a reprezentat debutul ei artistic. Leplée îi inventează numele de scenă Édith Piaf, sau „môme Piaf”, datorită staturii ei scunde, de doar 1,47 metri.

Prestațiile sale de la cabaret i-au adus și primele succese. Celebrii Maurice Chevalier și Jacques Canetti, impresar la radio, au fost impresionaţi de calităţile ei. Câteva luni mai târziu, Canetti o invită la o emisiune la radio, iar către finalul anului îi facilitează înregistrarea primului ei disc, cu melodia „La foule”.

Viața lui Édith Piaf pare să se schimbe în bine, însă doar pe plan profesional. Din păcate anii tinereții i-au fost marcați de o boală cumplită, care a măcinat-o început cu încetul. Suferea de poliartrita reumatoidă, afecțiune care i-a provocat probleme semnificative ale articulaţiilor, însoţite de dureri atroce şi de deformări ale corpului.

Suspectă de crimă și legăturile sale cu Rezistența

Pe 6 aprilie 1936, Leplée, proprietarul cabaretului, este asasinat. Édith se află pe lista suspecților de crimă. Presa de scandal îi popularizează atât de mult numele încât, după ce ancheta a stabilit că este nevinovată, publicul o va îndrăgi fără limite. Ulterior semnează un contract cu Teatrul „ABC”. Impresarul Raymond Asso, cu care avea să împartă şi un episod amoros, îi înregistrează discul „Mon légionnaire”. Acesta îi aduce și mai multe laude. Este remarcată pentru vocea plină de dramatism, ce acoperă nuanțe infinite, un timbru excepţional izvorât din nelinişte şi revoltă.

În perioada următoare Édith Piaf are o legătură amoroasă cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant. Relația lor nu ține foarte mult, actorul fiind înlocuit cu compozitorul Michel Emer, care îi scrie melodiile „L’accordéoniste” și „Le disque usé”. Au urmat noi succese cu melodii precum „Le vagabond”, „Le chasseur de l’Hôtel” sau „Les histoires de coeur”. În această perioadă a venit și ocupația germană.

Artista are legături cu mișcarea de Rezistență și a susținut controversate concerte la Berlin, la invitația autorităților germane. La acea vreme era un nume dorit la orice petrecere cu ștaif. Prin acest mod a încercat să evite represaliile pe care le-ar fi suferit dacă ar fi refuzat invitaţiile. Édith a povestit că în timpul a două turnee a reușit să scape din Germania nu mai puțin de 200 de prizonieri francezi. Ea le-a furnizat, în secret, acte de identitate false.

Édith Piaf călătorește la New York și cunoaște adevărata glorie

Viața amoroasă a lui Édith Piaf este și ea extrem de palpitantă. A avut o aventură cu textierul Henri Contet, încheiată rapid, după ce acesta refuza să îşi părăsească soţia. A urmat apoi pianistului Norbert Glanzberg. În 1944 a înfiripat o furtunoasă poveste de dragoste cu Yves Montand, un tânăr cântăreț debutant. În următorii doi ani au susținut împreună câteva concerte.

Anul 1946 avea să îi schimbe viața profesională. Artista călătorește pentru prima dată la New York, unde avea să cunoască gloria. A făcut această călătorie împreună cu trei colaboratori talentaţi: Robert Chavigny, la pian, Marc Bonel, la acordeon, şi Louis Barrier, impresarul ei. Compozitoarea cea mai devotată va rămâne Marguerite Monnot.

În noua formulă, trupa „Compagnons de la chanson”, au efectuat un turneu american. Édith Piaf devine răsfăţata Statelor Unite și cunoaște nume importante din industrie. Pentru noul său public, „pariziană” echivala doar cu „Chanel” sau „Moulin Rouge”.

Marea dragoste o urcă pe scările fericirii, dar urmează o nouă lovitură

În turneul său din America îl cunoaște pe boxeurul Marcel Cerdan, cel care va fi marea ei dragoste. Artista îl numește pe acesta „le meilleur amant du monde”. Din păcate, povestea lor de dragoste nu avea să dureze prea mult. După ce cunoaște fericirea absolută, cântăreața primește o nouă lovitură. Pe 27 octombrie 1949, Marcel Cerdan și-a pierdut viața în urma prăbuşirii avionului în care călătorea, în zona Insulelor Azore.

Édith Piaf este devastată de veste însă urcă pe scenă în acea seară. „Imnul iubirii” cântat ca nimeni alta, versurile curgeau răscolitor: „Dacă într-o zi te smulge viaţa din braţele mele, dacă mori, departe de mine…”. După versul „Dumnezeu îi reuneşte pe cei ce se iubesc”, artista leșină pe scenă. A urmat un moment adânc de depresie, care cu greu ar fi putut fi depăşit.

Experiența traumatizantă prin care a trecut se regăsește în remarcabilele versuri pe care Édith le-a scris pe muzica Margueritei Monnot. Împreună au dat lumii una dintre cele mai impresionante melodii, „L’hymne à l’amour”. În viața profesională continuă să cunoască succesul, așa că în 1950 se întoarce la New York pentru o serie de concerte. De data aceasta este însoțită de noul ei amant, Eddie Constantine, un actor și cântăreț american de origine ruso-poloneză, și de un secretar particular, Charles Aznavour.

Édith Piaf, între succesul profesional și eșecurile sentimentale

Anul 1951 îi aduce lui Édith Piaf primul rol ca actriță. Este distribuită în comedia muzicală „La p’tite Lili”, alături de Eddie Constantine și Robert Lamoureux. Artista încă se confrunta cu o depresie puternică și arată primele slăbiciuni. Acestea sunt consecințele dependenţei de somnifere și stupefiante, „asezonate” cu porţii generoase de alcool.

În ciuda problemelor cu care se confrunta pe plan personal, cariera sa urca pe culmele succesului. A făcut furori cu melodiile „Jézebel”, scrisă de Charles Aznavour, sau „Je t’ai dans la peau”, compusă de Gilbert Bécaud pe un text de Jacques Pills.

Marcel Cerdan a fost marea sa dragoste însă a continuat să aibă relații cu diverși bărbați după moartea acestuia. Jacques Pills este cel care a convins-o pe Édith Piaf să se căsătorească, nuntă care a avut loc pe 29 iulie 1952. În acest moment artista trăia între succese muzicale, dependenţa de medicamente, alcool şi numeroase cure de dezintoxicare. Au urmat mai multe eșecuri în viața sentimentală. În tot acest timp cariera sa înflorește cu turnee în New York, Mexico City, Rio de Janeiro și Paris.

Artista suferă un accident grav și se confruntă cu mai multe probleme de sănătate

Dependența sa de medicamente crește în 1958, în urma unui accident de mașină grav. În urma acestui incident artista rămână cu dureri cumplite și nu poate rezista fără analgezice și calmante. Trebuie să amintim şi o operaţie de pancreatită, un ulcer la stomac, astfel că tabloul clinic al artistei este unul dintre cele mai complicate.

În anul în care a avut loc accidentul, Édith Piaf publică volumul autobiografic „Au bal de la chance”. Acesta cuprindea experiențele trăite de artistă în perioada 1935 – 1958. În ciuda problemelor din plan personal, pe plan artistic era pe culmile succesului.

Anul 1959 debutează cu un concert New York. Din cauza problemelor medicale nu reușește să ducă spectacolul la final și se prăbușește pe scenă. În opinia biografilor ei, acesta este începutul sfârșitului. Urmează o perioadă cu internări dese în spital, iar numărul concertelor începe să scadă. Jurnaliștii amatori de senzațional mergeau la spectacolele ei doar pentru a nu pierde momentul prăbușirii finale.

Deși se confruntă cu probleme de sănătate, Édith Piaf înregistrează, în 1961, un succes remarcabil într-un concert în sala Olympi. Melodia iconică „Non, je ne regrette rien” a făcut furori și i-a adus o nouă reușită în plan profesional.

Diagnosticul crunt și ultimul spectacol a lui Édith Piaf

Un an mai târziu, în primăvara lui 1962, artista se îmbolnăvește de bronhopneumonie. În ciuda tuturor problemelor din plan personal, pe 9 octombrie 1962 se recăsătorește. De data aceasta și-a unit destinul cu Theophanis Lamboukas, sau Théo Sarapo, un bărbat mult mai tânăr ca ea, în vârstă de doar 26 de ani.

Anul 1963 începe prost pentru Édith Piaf. Artista este epuizată de necazuri și de consumul de medicamente, iar doctorii pun un diagnostic crunt. Pe 18 martie urcă pentru ultima dată pe scenă. Câteva luni mai târziu, după o lungă convalescență, îndrăgita artistă trece la Domnul. A murit pe 10 octombrie 1963 la Grasse, în urma unei hemoragii interne declanşate de insuficienţa hepatică provocată de abuzurile de medicamente şi alcool.

Papa Paul al VI-lea i-a refuzat dreptul unei ceremonii catolice de înhumare, din cauza stilului ei de viaţă. Îndrăgita artistă este înmormântată în cimitirul „Pére Lachaise” din Paris, în prezenţa a peste 40.000 de oameni. În acea zi, pentru prima dată după Război, circulaţia este întreruptă în capitala Franţei. Autoritățile au permis unei mulţimi imense de admiratori, circa 160.000 de oameni, să-i aducă un ultim omagiu.

În februarie 2007 a avut loc premiera filmului „La vie en rose”, care prezintă viaţa cântareței Edith Piaf. Filmul a câștigat două Oscaruri, patru premii BAFTA și cinci premii Cesar. Pentru performanța sa în rolul lui Piaf, Marion Cotillard a devenit prima actriță franceză care a câștigat un Oscar pentru un rol în limba natală, potrivit Rador.ro.