Invitatii EVZ
MINCIUNA ÎNTĂRIRII ECONOMIEI UE prin aportul imigranților. Ce a avut de câștigat Germania?
Aparatul mondial de propagandă al globalismului a prezentat, de la bun început, imigrația în Europa ca pe un proces din care ambele părți au de câștigat. De la ziarele establishmentului și politicieni, până la Organizația Națiunilor Unite, toată lumea a susținut că nu numai refugiații și imigranții au de câștigat un standard de viață superior venind în Europa, dar și statele care îi primesc ar avea mari avantaje.
Tinerii imigranți nu numai că ar acoperi criza de muncitori din țările dezvoltate, dar, dată fiind pregătirea lor, ar putea ajuta la dezvoltarea unor noi afaceri și propășirea celor existente. S-a ajuns până acolo încât Institutul pentru Studii Economice din Koln a dat publicității un raport în care susține că imigranții au un impact benefic asupra economiei germane pentru că sunt mai tineri și, mare atenție, mai bine calificați decât germanii. Ca exemplu, studiul spune că 29 dintre imigranți au diplome universitare, față de numai 19 la sută dintre germani, de parcă o diplomă ob'inută la Damasc ar avea vreodată valoarea uneia de la Heidelberg. De asemenea, raportul susține că imigranții plătesc taxe într-un cuantum mult mai mare decât iau înapoi din ajutoarele sociale. Au trecut însă câțiva ani buni de când valul de imigranți a lovit Germania și lucrurile s-au încăpățânat să nu iasă cum erau planificate. Nici măcar în Germania, motorul economic al Europei, integrarea imigranților din Orientul Mijlociu și Africa nu e treabă ușoară. Dar asta nu ar trebui să mire pe cineva, atâta vreme cât, după trei generații, turcii veniți în anii 50-60 ai secolului trecut încă au mari probleme să-și găsească un loc în societatea germană. De altfel, până în anii 90, establishmentul german i-a tratat pe turci ca pe niște muncitori temporari. Nu s-au investit deloc bani pentru a-i integra în societate sau măcar pentru a-i ajuta să învețe limba. În anii 90, erau deja două milioane de turci în Germania și când social-democrații au simplificat procedura de acordare a cetățeniei germane, mulți dintre turci (cam 30 la sută) au căpătat pașapoarte germane. Asta nu le-a rezolvat însă problemele.
Thilo Sarrazin, care și-a pierdut funcția în Bundesbank după apariția cărții sale „Germania se distruge pe sine”, susține că nici măcar descendenții de a treia generație ai acestor muncitori turci nu vorbesc cum trebuie germana. Mai mult, performanțele școlare sunt dezastruoase, 72 la sută dintre turcii între 20 și 64 de ani care locuiesc în Germania neavând nicio calificare. Și acestea nu sunt singurele probleme. Potrivit lui Thilo Sarrazin, doar 33 la sută din turcii din Germania trăiesc în principal de pe urma muncii lor, ceilalți fiind dependenți de ajutoarele statului. Să fie de vină societatea germană care îi împiedică să se afirme? Se pare că nu, pentru că imigranții veniți din Europa de Est, India sau Vietnam se descurcă mult mai bine atât în școală, cât și pe piața muncii. De ajuns însă cu istoria imigrației în Germania, să ne întoarcem la valul de așa-ziși refugiați din timpul Angelei Merkel. Din câte se pare, imigrația a avut impact zero în ceea ce privește nevoia de profesioniști și muncitori calificați. Specialiștii, câți or fi fost, s-au răspândit rapid în toată țara, încercând să-și facă un rost. Impactul lor a fost egal cu zero. Doar patronii care aveau nevoie de muncitori necalificați au simțit o ușurare, având în vedere sosirea a sute de mii de oameni. Și aici sunt însă mari probleme, mai ales că imigranții nu vorbesc germana. Așa că mulți, chiar după cursurile intensive de limbă, au ajuns să îngroașe rândurile celor care trăiesc din ajutoare sociale. Situația imigranților care trăiesc sub limita de sărăcie e însă mai bună în Germania (28 la sută) față de Marea Britanie (31 la sută) sau Franța (36 la sută). Marea problemă este însă că, la fel ca în Franța și în Marea Britanie, acești muncitori săraci tind să se concentreze în marile orașe, unde creează vrând-nevrând enclave musulmane, cu urmări grave asupra dezvoltării personale și aplicării legilor țării în aceste cartiere. Ca și turcii veniți în secolul trecut, nici imigranții din Orientul Mijlociu nu reușesc să se adapteze. Așa că e greu de înțeles, dacă era vorba de economia germană de ce nu au fost preferați imigranți din Europa de Est sau Extremul Orient, ci muslmani, cu toate problemele pe care aceștia le aduc de la terorism la respingerea legilor țării în care au venit de bună voie. Raportările europene se încăpățânează să arate o altă realitate decât cea pe care și-o doresc globaliștii. Nu numai în Germania, dar în toată țările dezvoltate ale Europei. Potrivit Eurostat, în 2017, rata neocupării forței de muncă a imigranților din afara Uniunii Europene era cu 6,4 la sută mai mare decât cea a populației native. Asta deși alte studii arată că imigranții sunt, ca medie, mai prost plătiți decât nativii, cu alte cuvinte, patronii ar avea toate motivele să-i angajeze. Probabil însă că altele au fost resorturile imigrației „de înlocuire”, nu așa-zisele nevoi ale economiei germane. Dar aici intrăm deja pe terenul teoriilor conspirației, care vorbesc de interese oculte și vechiul principiu divide et impera...
Recomandările noastre
