Echinocțiul de primăvară 2023 este momentul din an în care ziua este egală cu noaptea. Acest eveniment marchează sosirea primăverii astronomice în emisfera nordică și începutul toamnei astronomice în emisfera sudică. Tradițiile și obiceiurile din străbuni, care vin odată cu acest eveniment.
Echinocțiul de primăvară este momentul în care ziua este egală cu noaptea. În acest an, fenomenul are loc pe 21 martie, la ora 23.24. Din acest moment, în emisfera de nord începe primăvara din punct de vedere astronomic, care durează 92 de zile. În emisfera sudică este marcat începutul toamnei astronomice.
Fenomenul nu se produce la aceeași dată calendaristică. Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare. Începând din acel moment, durata zilei va fi în continuă creștere, iar cea a nopții în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstițiul de vară.
Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.
Echinocțiul de primăvară reprezintă momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilei cu cea a nopţii, indiferent de latitudine. La latitudinile României, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă și valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. La data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest, potrivit astrouseanu.ro.
Echinocțiu de primăvară 2023. Semnificație și tradiții
Fenomenul simbolizează armonie și echilibru, ziua și noaptea fiind într-o perfectă balanță. Soarele era cel cu ajutorul căruia oamenii înregistrau ciclurile naturii, în funcție de schimbările aduse de astrul zilei.
Pentru multe civilizații antice, echinocțiu de primăvară reprezenta momentul reîntoarcerii la belșug. Hrana putea fi procurată mult mai ușor. Cu prilejul echinocțiului se sărbătorește și pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.
Fenomenul anunță începerea unui nou an agrar iar copiii bat ritualic pământul cu bețele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.
Pe vremea dacilor, erau diverse ritualuri păgâne, fenomenul fiind considerat cel mai important pentru creșterea fertilității pământului și a naturii în general. Tradițiile s-au schimbat după convertirea la creștinism, ele fiind interpretate într-un alt mod. Spre exemplu, obiceiul aprinderii focurile, pentru a renaște spiritul primăverii, a fost asimilat de creștini ca „Focurile Sfinților”. Se crede că focurile și rugăciunile sfinților ajută la depășirea momentului crucial al echinocțiului.