Foarte repede după ce Petru al III lea a devenit țar, Ecaterina a pus la cale un complot al nobilimii. A reușit să-și aresteze soțul și să-l forțeze să abdice. Fostul țar avea să moară câteva zile mai târziu, asasinat de Alexei Orlov, fratele unui dintre complotiști.



Ajunsă țarină, Ecaterina a II a s-a putut dedica celor două mari pasiuni- gloria și bărbații. O sumedenie de legende au înflorit cu privire la apetitul și dorințele ei sexuale. Cercetătorii au numărat nu mai puțin de 22 de amanți, din care mulți au fost recompensați împărătește pentru serviciile lor. Multe din bârfe sunt însă evident

false, cum este și aceea că ar fi murit încercând să facă sex cu un armăsar. Alte povești

par însă adevărate.

Apropiații Ecaterinei susțineau că împărăteasa o folosea pe Contesa Praskovya Bruce ca să-i testeze potențialii amanți. Numai cine trecea prin patul contesei și avea recomandarea acesteia putea să intre în apartamentele împărătesei. Se pare însă că relația dintre cele două a luat sfârșit când împărăteasa a surprins-o pe contesă cu unul dintre cei care îi deveniseră deja amanți- mai tânărul Rimski-Korsakov, un strămoș al celebrului compozitor.



În afară de contesă, împărăteasa mai avea însă un furnizor de amanți, pe prințul Potemkin. Acesta, după ce relația lor amoroasă s-a încheiat, i-a recomandat mai mulți iubiți tineri, printre care și pe Alexander Dmitriev-Mamonov. Sunt însă și alte povești, despre al căror adevăr istoricii se îndoiesc. De pildă aceea că Potemkin ar fi înălțat niște uriașe decoruri de teatru, închipuind case, sate și orașe pentru a o impresiona pe Ecaterina și a-i face invidioși pe oaspeții acesteia, împăratul Iosif al II lea de Habsburg și regele Poloniei.