Dacă prostia ar durea, Armata Română ar trebui să fie în alertă 24 de ore din 24, zgâlțâită de răcnetele ministrului ei, mai stridente decât goarna lui Gheorghe Șonțu la Grivița.
„Este un zbor civil și pentru un asemenea lucru nu ar fi necesară o ședință CSAT. Sigur, este un eveniment deosebit și numai o minte bolnavă poate să lanseze o rachetă!”, a declarat halucinant Mircea Dușa. Din acest motiv, Armata Română „nu trebuie să fie în alertă”, crede uluitorul, fărădeperechele ministru al Apărării.
De ce a căzut Boeingul 777 al Malaysian Airlines? L-a bătut vântul? I-a intrat o cioară în motor? A poftit vreun pasager să-și arunce guma de mestecat și a deschis geamul? Nu, a fost lovit de o rachetă. Racheta, ca să înțeleagă și Moș Teacă, nu e doar obiectul rotunjor din mâna Simonei Halep, ci și o armă. De la Armă vine și cuvântul Armată. Adică fix chestia aia peste care stă cocoțat Mircea Dușa, ca să-l plictisească pe Joe Biden cu discursuri lungi și inepte. Armată care, între altele, trebuie să fie în stare să ne apere pe noi civilii, când mergem cu avionul, să nu ne doboare „o rachetă trasă de o minte bolnavă”. Ca să nu ajungă Dușa să facă ce știe mai bine: să organizeze onoruri militare, pe Otopeni, pentru „trupurile neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați”. Aflând ce grozăvii poate face o minte bolnavă, ar trebui să nu fim pretențioși; să răsuflăm ușurați că mintea ministrului Apărării nu este și ea la fel. Ci doar mai subțirică. Mai sărăcuță. Altminteri, Dumnezeu știe ce ar face cu rachetele de la Deveselu și pe cine ar doborî! Să ai un ministru al Apărării de râs este deja grav. Să ai în fruntea Armatei un clovn, când vâlvătaia războiului îți pârlește granițele, poate fi fatal. Dar dacă lucrurile sunt mai periculoase decât atât?
Cineva remarca admirabil că astfel de momente cruciale, precum doborârea avionului civil de către teroriștii separatiști ruși, acționează în istorie ca turnesolul. Atunci se revelează caracterele reale ale conducătorilor. Atunci își dau arama pe față. În vremuri normale, comportamentul lor este controlat, iar caracterul, camuflat. Când și când, răbufnește la suprafață câte un semn. Câte un indiciu, care provoacă oarece vâlvă. Indignare sau ilaritate. Cum ar fi celebra declarație de vara trecută a lui Mircea Dușa despre „aparate zburătoare neidentificate” care violează zilnic spațiul aerian al României și fac necesară ridicarea aviației de vânătoare. Presa s-a amuzat copios pe seama OZN-urilor pe care le vede Dușa (perfect explicabil, dat fiind personajul), dar s-a aplecat prea puțin asupra gravității inepției: Ministrul Apărării tocmai declarase că spațiul aerian al NATO este mai vulnerabil ca un ciur.
Sau, bunăoară, declarația de marți seara a lui Dan Șova, purtător de cuvânt al PSD, cum că Băsescu a semnat în 2012 Tratatul Fiscal, făcând jocurile Germaniei „împotriva intereselor României”, doar pentru a-și salva pielea. Pentru a nu fi bănuit că vorbește ca țața-n tramvai, Șova a apăsat asupra calității sale oficiale: „Ca purtător de cuvânt, pot să vorbesc în numele oricui (...) Ca fost ministru în guvernul României, chiar știu despre ce e vorba”. Ca o paranteză, numitul Tratat Fiscal, cât o fi el de sever, ține deficitul în frâu, ferindu-ne de cheltuieli publice desfrânate, de un jaf încă și mai dezmățat din banii publici, după care baronilor PSD le plouă în gură.
Am scris-o și nu voi osteni să repet: în vara lui 2012 nu a fost un Puci, ci o Mineriadă. Ca și cele trei surate ale ei din ianuarie, februarie și iunie 1990, și aceasta era menită să scoată România de pe făgașul prooccidental și s-o reașeze cu roțile spre Moscova. Amintiți-vă mârâielile și colții rânjiți ai haitei, în frunte cu Ponta și Antonescu, pe atunci siamezi încă neoperați, către marile cancelarii occidentale. Amintițivă foșgăiala emisarilor din Vest, disperați că pierd un bastion strategic.
Atunci ne-a trecut glonțul pe la ureche. Dar asta nu înseamnă că „ortacii” de acum doi ani s-au resemnat. Ei încă visează la Paradisul Eur-Asiatic, sinistră combinație între un Capitalism pervertit și un Stat monstruos, unde poți să furi, să devalizezi, să prazi după pofta inimii, dacă împarți cu mafia de la putere. În Estul nostru are loc o încleștare apocaliptică, între două modele de civilizație. Avionul doborât nu este decât un simptom al fierberii cumplite din adâncuri. Simțind că momentul decisiv, când se vor separa apele, se apropie, turnesolul românesc se va înroși tot mai mult. Tot mai des. Tare mă tem că nici Dușa, nici Șova, nici Ponta nu sunt atât de fraieri, stupizi sau pisicuți cum par!
Recomandările noastre
