Deocamdată, duș rece de la Kremlin
În cererea sa, președintele turc explică că este vorba de crearea unui „centru de coordonare” cu Rusia și că acest detașament, desfășurat cel puțin un an în Azerbaidjan, va participa la „activitățile centrului de coordonare care va fi stabilit cu Rusia”, pentru a asigura „respectarea încetării focului”.
Săptămâna trecută, Ankara a declarat că a ajuns la un acord cu Moscova cu privire la un „memorandum privind înființarea unui centru de control al încetării focului în Nagorno-Karabah”.
Ceea ce Kremlinul nu a confirmat încă. Și din motive întemeiate. Pentru ca un astfel de contingent turc să poată monitoriza încetarea focului, ar fi necesar acordul Azerbaidjanului, Armeniei și Rusiei.
„Acesta nu poate fi un subiect de discuție doar între Moscova și Ankara. Armenia și Azerbaidjan trebuie să accepte desfășurarea soldaților turci, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Perskov.
Putin este un aliat de prim plan al Armeniei, în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă , până la punctul în care trupele rusești sunt deja prezente pe teritoriul armean.
În plus, împreună cu Franța și Statele Unite, face parte din grupul Minsk, însărcinat de OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa) să găsească o soluție pașnică la problema Nagorno-Karabah, o regiune cu majoritate armeană care s-a separat de Azerbaidjan la începutul anilor '90.
De partea sa, Turcia este un sprijin neclintit al Azerbaidjanului, a cărui ofensivă în Nagorno-Karabah a încurajat-o până la angajarea în conflict a mercenarilor recrutați din grupările siriene pro-turce. Legăturile dintre cele două țări sunt chiar descrise prin formula „o națiune, două state”.
Foto: Facebook
Recomandările noastre
