Dubla măsură funcționează cât timp acceptăm să fim manipulați
- Doina Gradea
- 16 noiembrie 2026, 12:37
Doina Gradea. sursa: EvZ
- De aici ar trebui să înceapă discuția despre dubla măsură din presă. De la noi, cei care citim, privim, distribuim și, în cele din urmă, votăm.
- Întrebarea pentru cititor este simplă: dacă o ținută scumpă vă revoltă la o petrecere cu lideri PSD, de ce v-ar deranja mai puțin la una cu lideri PNL???
- Cine stabilește interpretarea care se rostogolește?
- Sunt întrebări legitime. Impresia de coordonare poate fi puternică atunci când formulările, selecția faptelor și concluziile converg rapid.
- Manipularea poate folosi informații adevărate
- Lecția Dăncilă–Iohannis
- Dubla măsură se poate manifesta și atunci când informația este publicată.
- Exigența începe cu propriile simpatii
- Dubla măsură rezistă cât timp îi oferim această scuză: “Ai noștri au motive, ceilalți au vină.”
Dubla măsură funcționează cât timp acceptăm să fim manipulați. Aceleași fapte, verdicte diferite. Iar publicul ajunge să judece oamenii politici după interpretarea care circulă cel mai repede și se repetă cel mai insistent.
Cât de exigenți suntem cu politicienii pe care îi susținem? Le cerem aceleași explicații pe care le pretindem adversarilor lor? Ne revoltă un comportament sau doar apartenența politică a celui care îl are?
De aici ar trebui să înceapă discuția despre dubla măsură din presă. De la noi, cei care citim, privim, distribuim și, în cele din urmă, votăm.
O presă partizană, prea implicată, este evident că își găsește puterea într-un public dispus să îi accepte inconsecvențele.
Dacă o informație ne confirmă antipatiile, verificarea devine facultativă.
Dacă îl pune într-o lumină proastă pe politicianul preferat, descoperim brusc nevoia de context, explicații și prudență.
Sunt reguli bune. Numai că trebuie aplicate tuturor.
Aceeași prosperitate, două verdict diferite
Botezul copilului lui Alfred Simonis, de la Timișoara, a generat o adevărată furtună despre luxul afișat de invitați și despre contradicția dintre asemenea imagini și mesajele sociale ale PSD.
Discuția ar fi legitimă dacă nu ar fi exagerată intenționat. Trebuie să spun că liderii politici care vorbesc despre dificultățile oamenilor să fie conștienți și să înțeleagă cum sunt percepute propriile apariții publice chiar dacă sunt de la eveinimente private.
Dar această exigență trebuie păstrată și în cazul nunții fiicei lui Ilie Bolojan, la Oradea. Și acolo au fost publicate evaluări de mii de euro pentru ținute și accesorii. Ba chiar am citit că au fost folosite mașini ale SPP pentru transportul invitaților ceea ce este extreme de grav.
Întrebarea pentru cititor este simplă: dacă o ținută scumpă vă revoltă la o petrecere cu lideri PSD, de ce v-ar deranja mai puțin la una cu lideri PNL???
Mai ales când austeritatea a fost susținută și cerută populației chiar de tatăl miresei de la Oardea și de colegii lui de partid pe care îi priviți cu îngăduință și spuneți acum că trebuie să te uimbraci elegant pentru un eveniment deosebit...
O croială sobră, pe culori șterse, nu este un certificat de modestie financiară. Iar o haină spectaculoasă nu este o probă de avere nejustificată. Pentru asemenea concluzii sunt necesare informații, documente și verificări.
În cazul blănii purtate de partenera lui Marcel Ciolacu au circulat estimări de 10.000–15.000 de euro. Ciolacu le-a contestat, declarând că obiectul fusese cumpărat cu 500 de euro din Istanbul. Publicul avea dreptul să primească ambele informații, cu atribuirea lor corectă, fără ca o presupunere inițială să fie transformată în verdict.
Câți dintre cei care au distribuit evaluarea inițială au mai fost interesați de explicație? Și cum au interpretat-o? Câți ar fi cerut imediat verificări dacă persoana vizată aparținea taberei lor preferate?
Cine stabilește interpretarea care se rostogolește?
Ce pot spune eu este că una dintre marile diferențe dintre presa ostilă PSD și cea mai favorabilă acestuia este capacitatea de a impune rapid o interpretare comună. Iar asta se întâmplă de ceva timp, nu de ieri, de azi.
Apare subiectul, se fixează câteva formule, sunt selectate imaginile relevante pentru acea interpretare, apoi aceeași idee circulă între publicații, emisiuni și mai ales, atenție, pe rețelele sociale.
Un episod individual ajunge să descrie un partid întreg.
O fotografie devine campanie critică despre caracterul unor oameni care nici măcar nu apar în ea!!!
Cine dă tonul? Cine formulează primul mesajul care este apoi preluat? Există o coordonare explicită sau redacțiile și comentatorii se aliniază în jurul acelorași interese și convingeri?
Sunt întrebări legitime. Impresia de coordonare poate fi puternică atunci când formulările, selecția faptelor și concluziile converg rapid.
E doar părerea mea, dar sunt sigură că există un “centrud e comană” care coordonează aceste campanii de denigrare. Se vede asta din similitudinea mesajelor transmise, dar si din timingul lansării mesajelor. Toate împreună sunt o campanie coordonată.
Din experiența mea în media, această capacitate de convergență este mai vizibilă în zona ostilă PSD.
În presa mai favorabilă partidului observ adesea reacții întârziate, explicații disparate și răspunsuri formulate după ce interpretarea dominant anti a fost deja viralizată.
Publicul ar trebui să fie mai atent tocmai la această succesiune.
Faptul că zece voci repetă aceeași afirmație nu înseamnă că există zece verificări independente.
Uneori există o singură sursă, multiplicată până când repetiția capătă aparența unei confirmări.
Manipularea poate folosi informații adevărate
Nu este nevoie să inventezi un eveniment pentru a deforma percepția asupra lui.
Poți selecta doar anumite imagini. Poți repeta o greșeală până când ea ajunge să definească un om. Poți trece repede peste un rezultat bun și poți acorda zile întregi unei apariții nepotrivite.
Consider că PSD este evaluat frecvent prin această selecție ostilă. Are oameni cu experiență și competență, iar multe dintre deciziile sale merită discutate favorabil.
Totuși, o anumită parte a media, trece aceste măsuri pozitive în plan secund, în timp ce suspiciunea ocupă primul plan.
O măsură poate fi prezentată din start drept “electorală”, înainte de a fi analizată.
Un specialist propus de PSD într-un domeniu sau altul este etichetat drept “pesedist”chiar dacă specialistul nu este membru al acestui partid. Dar, dacă este de la PNL/USR sau chiar membru al unuia dintre aceste partide, este prezentat favorabil, fără problemă.
Ideea este că, dacă pentru unii cerem rezultate, iar pentru ceilalți ne mulțumim cu declarații despre valori, renunțăm singuri la o evaluare corectă.
Lecția Dăncilă–Iohannis
Un alt exemplu anti PSD este campania prezidențială din 2019 care rămâne, pentru mine, un exemplu al acestei manipulări.
În cazul Vioricăi Dăncilă, greșelile de exprimare au devenit un element central al imaginii publice. Altceva nu conta. În cazul lui Klaus Iohannis, publicul a uitat că avea obligația să ceară un bilanț riguros al primului mandat. Ce promisese? Ce realizase? Cum își exercitase atribuțiile? Cât de disponibil fusese să răspundă întrebărilor incomode?
În 2019, Iohannis a refuzat confruntarea directă cu Dăncilă, deși aceasta îl invitase public la dezbatere. Refuzul a fost relatat și criticat. Iohannis vorbea cu multe greșeli de exprimare. Presa anti PSD însă nu le vedea pe ale lui, doar pe ale Vioricăi Dăncilă.
Aceasta este proba consecvenței: imaginați-vă situația inversată și vedeți dacă verdictul vă rămâne același.
Îmi amintesc și episodul cu Iohannis și paltonul de la Paris, din februarie 2015. A fost relatat de numeroase publicații, deci nu putem susține că a fost ascuns.
Întrebarea rămâne: cât a cântărit acel comportament în evaluarea imaginii președintelui și cât ar fi cântărit un gest similar în cazul unui lider PSD???
Dubla măsură se poate manifesta și atunci când informația este publicată.
Diferența apare în gravitatea care îi este atribuită și în insistența cu care este păstrată în atenția publicului!
Când reacția este previzibilă, pregătirea devine obligatorie
Există însă și o responsabilitate a celor care se expun public. Dacă mecanismul este cunoscut și reacțiile pot fi anticipate, surprinderea repetată nu mai este o explicație convingătoare.
Orice eveniment public sau privat care implică lideri politici, invitați, accesul presei ori imagini destinate rețelelor sociale trebuie pregătit profesionist.
Aici este nevoie de specialiști în strategie de imagine, organizare și management de criză. De oameni care înțeleg contextul social, anticipează întrebările și pot aprecia mesajul transmis de întregul eveniment. Nu este suficientă încrederea în cineva despre care se spune că “se pricepe”.
Pregătirea înseamnă reguli clare de acces, informații corecte, responsabilități stabilite și capacitatea de a răspunde rapid. Înseamnă și adecvare: într-o perioadă dificilă pentru populație, liderii trebuie să înțeleagă ce comunică inclusiv prin atitudine, vestimentație și amploarea unei petreceri.
Nu totul se repară printr-un comunicat.
PSD are nevoie să își susțină mai ferm rezultatele bune și să corecteze prompt informațiile eronate, prin profesioniști care au autoritatea de a interveni înaintea unei crize.
Exigența începe cu propriile simpatii
Electoratul nu trebuie să aștepte ca un partid să îi livreze răspunsul potrivit. Poate verifica sursa unei afirmații. Poate observa diferența dintre un fapt și o insinuare. Poate cere aceleași explicații tuturor.
Un vot exprimat lucid presupune să recunoști o decizie bună a unui partid pe care nu îl simpatizezi și o greșeală a celui pe care îl susții. Presupune să refuzi deformarea informației chiar când îți confirmă convingerile.
Nu trebuie să votați PSD pentru a observa că este tratat incorect într-un anumit caz. După cum nu trebuie să simpatizați PNL sau USR pentru a le recunoaște un merit.
Dubla măsură rezistă cât timp îi oferim această scuză: “Ai noștri au motive, ceilalți au vină.”
Din acel moment, este suficient ca cineva să aleagă fotografia, să formuleze verdictul și să îl repete. Restul îl facem noi, distribuindu-l.