Mihai este un tânăr de 19 ani, student la o universitate din București, care a început să consume droguri de la vârsta de 13 ani şi jumătate, iar doi ani mai târziu era, deja, dealer de stupefi ante cu „acte-n regulă”. Povestea lui Mihai este una dintre puţinele cu fi nal fericit. Tânărul a găsit puterea de a trece peste sincopa din preadolescenţă şi povesteşte, în exclusivitate pentru EVZ, care a fost motivul pentru care a renunțat la droguri acum doi ani și prin ce situații dramatice a trecut.

Totul a pornit într-un moment de rătăcire, căci la 13 ani Mihai era doar un copil care îşi căuta identitatea. S-a împrietenit cu un băiat de aceeaşi vârstă cu el şi, până la a fi introdus în anturajele de cartier, nu a mai fost decât un pas. „Aici am întâlnit oameni cu o toleranță foarte mare, cu o acceptanță destul de largă, dar aveau niște fixații destul de... Trebuia să bei cu ei, iar dacă făceau ceva, trebuia ca toată lumea din haită să facă la fel, pentru a nu fi privit ciudat și pentru a nu fi exclus”, ne povestește Mihai începutul unei aventuri care a lăsat urme adânci în subconștient, experiențele crunte schimbându-i caracterul din temelie.

„De altfel, principala activitate a băieților de cartier”, pe lângă poveștile despre problemele de familie, istoriile bărbătești și dramele existențiale inerente vârstei, era aceea de a consuma alcool prin parcuri”, mai spune el.

„Parcul principal unde am crescut eu cu majoritatea boschetarilor din București era Parcul Unirii. Trece foarte multă lume cu bani, e destul de ușor să cerșești aici, poţi să te duci la un tânăr și îi spui să îți dea 50 de bani sau un leu, pentru că faci chetă pentru un PET de bere. Iar ei îți dădeau pentru sinceritate. În jumătate de oră, scoți bani de o sticlă de vodcă, mai ales dacă sunteți mai multe persoane pe teren la cerșit”.

Mihai ne mărturisește că nu este ușor să supraviețuiști în haită. Glumele de cartier pot fi destul de dure. De fapt, asta era o inițiere pentru a vedea ce fel de om ești. „Ți se adresează, apoi, cu „fratele meu”, ți se induce un sentiment foarte mare de familiaritate, încearcă să te introducă într-o noțiune de familie”.

Numărul mare al membrilor din gaşcă este foarte important. Membrii găștii își făceau relații, făceau schimb de informații și realizau combinațiile potrivite pentru ei.

 

„În patru ani am fumat două-trei kilograme de marijuana”

„Prima dată am fumat marijuana la vârsta de 13 ani jumate, în vara dintre clasa a VIIa și a VIII-a, în 2012. Mi-a fost prezentat ca pe ceva absolut obișnuit. Băieții din gașcă șiau aprins un „cui” și m-au întrebat dacă vreau. Am simțit că este o nouă inițiere. Mă simţeam om mare, matur şi, culmea, aveam un plăcut sentiment de infracționalitate. Fumatul de iarbă e o chestie foarte măruntă și nu simți că îți va influența viitorul. La început m-am ferit destul de tare de a fuma marijuana, că era panică, ne era teamă de părinți. În plus, nu fumam nici foarte mult timp țigări și trebuia să mă ascund. Era multă adrenalină, simţeam o frică foarte puternică... Adrenalina venea când știai că faci ce nu trebuie să faci”, își aduce aminte Mihai.

În opinia acestuia, obişnuinţa începe când consumatorilor de droguri nu le mai este frică de consecințe. La început, Mihai fuma droguri o dată pe săptămână, dar pe atunci nu știa cum să facă rost de mai mult, nu știa exact toate combinațiile. Apoi a devenit versat. „În patru ani am reușit să fumez cam două-trei kilograme de marijuana.”

În momentul în care consumatorii de droguri se obișnuiesc cu substanța, acestora nu li se mai pare nimic special și trec la o nouă etapă.

 

Pentru a se simți bărbat, a devenit dealer la 15 ani

„Încetul cu încetul, mi-au crescut visele. Voiam, alături de gașcă, să ne apucăm de distribuție de droguri, ceea ce am și făcut. Am început cu produse farmaceutice: xanax, tranchilizantele, somnifere, calmante, iar după aceea am trecut pe iarbă și pastile. Ne întâlneam cu băieți care cumpărau kilograme. Cumpăram 10-20 grame și le distribuiam prin cartier. Aveam 15 ani când făceam lucrul acesta. Nu am făcut niciodată lucrul acesta pentru bani. Am avut un statut financiar foarte bun. Făceam lucrul acesta pentru a mă simți independent, pentru a mă simți mare, mai bărbat. A fost pentru identitatea personală. Era un sentiment foarte înălțător și îți transmitea un complex de superioritate față ceilalţi oameni, care muncesc 8-12 ore pe zi, în timp ce eu scoteam aceiaşi bani în jumătate de oră. Nimănui nu îi pasă de tine, iar societatea te marginalizează când faci lucruri de genul acesta, pentru că ești o oaie neagră, ești doar un golan și te tratează ca atare”, povestește tânărul cu vocea scăzută.

 

Drogurile alese: metamfetamină și cocaină

Următorul drog pe care l-am încercat a fost metamfetamina pe care întotdeauna am tras-o pe nas – nu am injectato și nici nu am fumat-o niciodată, iar când mai prindeam, luam cocaină. Metamfetamina și cocaina sunt niște droguri foarte puternice, pe care nu le simți. Nu te simți drogat, cel puțin după ce te obișnuiești”, mărturisește tânărul. Acesta continuă povestind că stările prin care trece organismul în urma consumului de astfel de droguri nu sunt chiar cele mai plăcute, pentru că „ți se face rău și nu ești obișnuit cu toată plasticitatea psihică pe care o primești. Într-adevăr, te face să te simți puternic, să te simți rapid, îți turează la maxim sistemul. Eu, unul, am avut un sentiment de bărbăție, mă simțeam deasupra tuturor. Am devenit mult mai agresiv, mult mai impulsiv, eram mult mai rău cu oamenii din jur”. După ce a trecut și de etapa a doua, Mihai a mai urcat o treaptă, începând să consume Ectasy și MDMA.

 

„Copilul diavolului”. Experințe care te pot dărâma

Mihai ne-a povestit și despre experiențele care l-au dărâmat, iar într-un fel l-au și pregătit să continue. „Într-o seară un prieten a consumat LSD. După ce a început să își facă efectul, totul a devenit tragi-comic. Acesta avea impresia că un tovarăș de-al nostru e vârcolac și își luase un țăruș începând să îl alerge ca să îl omoare, împungându-l cu țărușul. Pentru noi cei din gașcă a fost un moment foarte amuzant când am încercat să îi oprim, dar pentru ei a fost un moment foarte terifiant”. O altă experiență uluitoare a avut atunci când și-a injectat heroină alături de un prieten, care nu putea duce la bun sfârşit operaţiunea, pentru că îi tremurau mâinile de la sevraj. Mihai a simţit atunci că se prăbuşeşte într-un abis, într-o prăpastie a tristeţii. După un astfel de moment, și-a promis că nu va mai face aşa ceva.

Un alt moment oribil pentru copilul de 15 ani a fost acela când a auzit că un prieten s-a sinucis. Nu a putut să dea ochii cu părinții acestuia pentru că era conștient că nimeni nu-l voia acolo.

 

„Îmi stricase toată fundația morală pe care o aveam”

„Mi-am dus un tovarăș acasă, care era praf de drogat, iar mama acestuia era o persoană foarte religioasă. Și eu eram drogat, dar nu ca el. L-am dus acasă și l-am pus în pat. Atunci a venit mama acestuia și mi-a ținut o morală undeva la 45 minute: că suntem copiii diavolului, că ne distrugem, că suntem niște paraziți, că ne comportăm ca niște animale. Când am ajuns acasă, am stat undeva la două ore în cadă și am contemplat asupra vieții. A fost un moment destul de depresiv pentru mine ca om, destul de dur, deoarece lucrurile au un efect mult mai puternic asupra ta. Nu mai știam cine sunt, nu mă mai identificam cu nimic. Îmi stricase toată fundația morală pe care o aveam, una foarte fragilă, dar cât de cât o fundație...”, spune cu tristețe Mihai.

 

„Un părinte simte când își pierde copilul”

Inevitabil, Mihai a ajuns şi într-o secție de poliție. „Când m-au luat părinții prima dată de la secție a fost un moment foarte dur pentru ei. Un părinte simte când își pierde copilul. E un moment mai trumatizant pentru părinte decât pentru copil. Atunci, practic, își pierde încrederea față de tine, încrederea în capacitatea ta de discernământ. Nu și-au imaginat niciodată că băiatul lor poate ajunge acolo. Nu au știut cum să reacționeze. A fost un stres maxim pentru ei”.

Mihai recunoaște că nu l-au pedepsit pentru că au considerat că se va trezi, în cele din urmă, la realitate. Din punctul lui de vedere, devine problemă abia atunci când totul se repetă. Atunci, însă, părinții își pierd încrederea totală în copii. Tânărul continuă spunându-ne că i-a lipsit din apropiere figura parternă în majoritatea timpului, pentru că tatăl lui trecea foarte rar pe acasă, iar mama era o persoană dură și destul de agresivă. „Aveam nevoie de o figură masculină, de o apartenență, de niște prieteni reali, nu auzeam decât critici. Mama nu a știut să crească un băiat. Şi astfel am început căutarea unei identități personale. A fost cea mai ușoară independență pe care am reușit să o găsesc la vârsta aceea”.

 

După cel mai dur și mai sincer moment, a renunțat la droguri

„La 17 ani a fost ultima dată când am interacționat cu gașca. Într-o noapte, am fost luat la secție pentru faptul că oamenii cu care umblam aveau în posesie droguri. Eu am fost ridicat colateral. Părinții mei erau plecați din țară la momentul respectiv. Mi-am sunat bunicii la 3 dimineața, să vină să mă ia. Aceștia au venit cu sora mea de 12 ani, pentru că nu știau unde e secția de poliție. În momentul în care bunicii vorbeau cu polițiștii, soră-mea a venit la mine și m-a rugat profund, sincer și dureros să nu mai umblu cu oameni de acest gen pentru că îmi fac rău și ea nu mai vrea să vină să mă ia de la poliție. În acele momente m-am simțit cel mai mizer, m-am simțit inferior unui copil de 12 ani. Eu, care eram fratele mai mare și ar fi trebuit să fiu un apărător al ei, să fiu un model și un pilon de susținere pentru dezvoltarea ei... Trebuia să vină ea, un copil la 12 ani, să mă ridice de la secție... Acela a fost momentul în care am clacat. A fost suferința pe care am reuşit să i-o creez soră-mii. M-a destabilizat pe mine ca om. Atunci a fost ultima dată când am consumat droguri, acum 2 ani”, a povestit cu lacrimi în ochi Mihai.

 

Supraviețuitorul

Analizând trecutul său, Mihai spune că este trist, dar și mândru: „Trist pentru că am lăsat în urmă foarte mulți oameni, oameni de care aveam grijă. Regret faptul că nu am reușit să trag și pe alții din urma mea. Că mulți sunt pierduți. Oameni pe care îi consideram frați, dar cărora nu am ce să le mai fac. Nu regret schimbarea, sunt foarte mândru de mine că am supraviețuit și mă umple de bucurie faptul că am putut și nu am fost strivit. Prefer să spulber eu visele unui copil, decât să las societatea să o facă. Nu drogurile sunt problema, ci persoanele care le consumă!”

Materialul a fost realizat sub anonimat, numele Mihai fiind fictiv, pentru a proteja identitatea reală a acestuia.

 

Marijuana, cel mai consumat drog în România

Potrivit raportului de țară privind drogurile, în România, 3,9% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani au consumat anul trecut cel puțin o dată droguri, 3,3% dintre aceștia declarând că au consumat canabis. Totodată, documentul menționează că pe parcursul anului 2015 (ultimul analizat), au fost depistate nu mai puțin de 10.053 cazuri de încălcare a legilor privind consumul de droguri, cele mai multe fiind asociate celui de heroină.

Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România. După canabis, pe poziţia a doua în „topul” celor mai consumate droguri în România, se situează noile substanţe psihoactive (NSP) – 2,5%. Urmează: cocaină/crack şi LSD – câte 0,7%, ecstasy – 0,5%, ciuperci halucinogene – 0,4%, heroină, amfetamine şi ketamină – câte 0,3% În ceea ce privește prevenția consumului de droguri, raportul menționează că din cele 2.278 de persoane din România care au cerut ajutorul autorităților pentru tratarea dependenței, 1.272 erau consumatori de canabis, 19 de cocaină, 975 de heroină și 12 de amfetamină. Totodată, raportul indică o scădere a numărului de morți înregistrate în urma consumului de droguri, de la 33 în 2014, la doar 21 în intervalul analizat. Aproape 50% dintre persoanele decedate în urma consumului de droguri aveau vârsta cuprinsă între 25 și 29 de ani.