Dragostea scriitorilor în vremea Securităţii

Note groteşti ale „băieţilor cu ochi albaştri“ despre amorezii Yvonne Stahl şi Petru Dumitriu.

EVZ a descoperit în arhiva PCR un dosar „rătăcit“ al fostei scriitoare Henriette Yvonne Stahl (1900- 1984). Notele din el developează relaţiile perverse pe care Partidul Comunist şi Securitatea le întreţineau cu elita oamenilor de litere. Protagonişti: poetul Ion Vinea, prozatorul Petru Dumitriu şi Henriette Yvonne Stahl în rolul divei inamorate. În roluri secundare se evidenţiază câţiva securişti.

Punctul „Charlie“ Povestea începe ca un film bun: 16 februarie 1960, Berlinul de Est. Doi români înaintează pe Friedrichstrasse spre punctul de frontieră „Charlie“, care separă Republica Democrată Germană de Germania Federală, visul de libertate al oricărui emigrant din Estul bolşevic. El este Petru Dumitriu, unul dintre cei mai importanţi romancieri ai României postbelice. Ea, Irina Medrea Fotino, soţie şi parteneră într-o decizie aparent nebunească. În dreapta, cu aerul său cosmopolit şi respirând libertatea vest-germană, „Café Adler“ îşi aştepta încă primii clienţi. O viaţă nouă îşi deschidea larg porţile pentru familia Dumitriu. Ce lăsau însă în urmă aceşti doi români care înaintau temător, pe Friedrichstrasse, spre libertate? LA MIJLOC Proscris în ţară, respins afară Refugiat în Occident (Franţa), după ce servise cu credinţă Partidul (era un răsfăţat, obişnuit al partidelor de tenis cu Gheorghiu-Dej sau Gheorghe Maurer), Petru Dumitriu şi-a frânt destinul între două lumi. Repudiat în ţară, el a fost sistematic evitat şi de disidenţa română din străinătate. Mircea Eliade însuşi a intervenit la Editura Gallimard pentru ca materialele înaintate de scriitor să nu fie publicate. De frica securiştilor, Dumitriu a avut curaj să revină în ţară abia în 1996! A murit în 2002. Povestea sa de dragoste cu Henriette Yvonne Stahl rămâne una dintre enigmele incomplet descifrate ale literaturii noastre. „S-au îmburghezit“, le dezaproba caracterul monden liderul comunist Chivu Stoica, la sfârşitul anilor ’50. Şi Henriette provenea dintr-o familie „specială“: era născută în Franţa, tatăl său, Henri, fiind stenograful-şef al parlamentului, iar fratele său - celebrul sociolog H.H. Stahl. AMOR FĂRĂ LIMITE Diferenţă de vârstă de 24 de ani În anul 1944, numărul 10 al „Revistei Fundaţiilor Regale“ publica un nume ce avea să devină celebru: Petru Dumitriu. Un an mai târziu, tânărul scriitor era premiat de „Universul literar“ pentru o nuvelă. Din juriu făcea parte şi Henriette Yvonne Stahl (44 de ani), scriitoare având o oarecare celebritate. Deşi cu aproape 24 de ani mai tânăr, Dumitriu se implică într-o relaţie cu femeia care avusese o legătură de 14 ani cu poetul Ion Vinea. În 1946, Petru s-a mutat în locuinţa de lângă Cişmigiu a doamnei Stahl. Aşa a început o aventură sentimentală de aproape 10 ani. În 1947, tânărul scriitor a fost angajat redactor pe probleme ideologice la „Flacăra“. Arestarea tatălui său, colonelul Petru Dumitriu, în 1948, parte a campaniei de epurare a armatei române de „vechile elemente“, l-a împins pe fiu spre opţiuni politice „realiste“, procomuniste. În 1951 a apărut controversatul roman „Drum fără pulbere“, o apologie a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Dumitriu a primit Premiul de Stat, clasa a II-a, la sugestia Anei Pauker. Consacrarea definitivă a venit în 1955, când lui Petru i s-a acordat Premiul de Stat pentru „Pasărea furtunii“. Numit director al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, Dumitriu a fost creditat ca fiind iniţiatorul dezgheţului cultural, într-o perioadă în care dezvăluirile din URSS despre ororile comise de dictatura stalinistă au impus şi în România o perioadă de „liberalizare“. Uniţi de Pavel Ţugui 1956 este anul în care pentru Petru Dumitriu lucrurile încep să ia o întorsătură urâtă. Revoluţia din Ungaria a determinat Securitatea să-i facă dosar scriitorului, motivul fiind originea secuiască a mamei. Viaţa sentimentală s-a dereglat şi ea, legătura cu H.Y. Stahl fiind încheiată în favoarea unei căsătorii cu Irina Medrea (care absolvise sociologia cu Henri Stahl, fratele fostei iubite). Un amănunt interesant este faptul că Dumitriu a luat-o de nevastă pe Henriette şi a divorţat aproape imediat pentru a-i oferi acesteia statutul de fostă doamnă Dumitriu. Întreaga „afacere“ a fost facilitată de Pavel Ţugui, pe atunci şeful Secţiei Ştiinţă şi Cultură a CC al PMR.

„Şopârla“ lui Beniuc În 1958, scriitorului i s-a refuzat Premiul de Stat pentru poate cel mai bun roman al său - „Cronica de familie“. Motivul informal a fost o „şopârlă“ lansată de Mihai Beniuc, preşedinte la Uniunea Scriitorilor, cum că Dumitriu l-ar fi plagiat pe Vinea. Informaţia a fost reluată chiar de poet în declaraţia pe care a dat-o Securităţii sub ancheta căpitanului Nedelcu, după fuga lui Dumitriu din ţară: „El a recurs şi la un procedeu necinstit de a-şi însuşi dintr-un manuscris al meu, intitulat «Lunatecii», pe care i l-am dat şi lui să-l citească“.

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video

Ce se întâmplă, doctore? Hai live cu Turcescu la 12:00

Rivalitatea dintre Ion Vinea si Petru Dumitriu a fost alimentată de H.Y. Stahl. Vinea „şi-a făcut praf“ rivalul într-o declaraţie dată Securităţii pe 5 ianuarie 1961: „Fuga lui a apărut întregii lumi literare ca isprava unui escroc şi a unui degenerat psihic“. ANCHETĂ Yvonne Stahl, arestată şi interogată de Securitate Stahl a fost arestată. Povestea oficială, apărută în „Contemporanul“, a fost că scriitoarea este de fapt în spatele „Cronicii de familie“, Dumitriu fiind beneficiarul unei opere care nu-i aparţinea. În procesul-verbal de interogatoriu, realizat pe 29 decembrie 1960, doamna Stahl „recunoştea“ mediocritatea epică a fostului partener. Ancheta, condusă de locotenentcolonelul Mircea Anghel, trebuie citită cu o oarecare distanţă, ea părând „fabricată“ de laboratoarele Securităţii. Stahl susţinea: „La nuvela «Bijuterii de familie» am avut o scenă violentă cu Petru Dumitriu când, (...) fiind nemulţumită de pasajele referitoare la ţărani, i le-am smuls şi le-am rupt, după care le-a refăcut conform indicaţiilor mele“. Şi continua: „Din dragoste pentru el m-am sacrificat ca scriitoare, acceptând să trăiesc în anonimat. (...) A trebuit să duc casa deschisă pentru a-i procura relaţiile de care avea nevoie. Astfel, au venit la noi în casă Camil Petrescu, Tudor Vianu, Geo Bogza, Marin Preda (...), Zaharia Stancu, precum şi persoane cu munci de răspundere în partid“. ADNOTĂRILE OFIŢERULUI „Într-o zi are să-ţi spună: babo! Dute la dracu!“ EVZ vă oferă o mostră din ceea ce Belu Zilber anticipa în 1947 ca fiind marca autentică a comunismului naţional: amestecul de Stalin şi Caragiale. Fuga romancierului Petru Dumitriu în Occident a făcut valuri. El a declarat că a plecat fiindcă nu mai suporta cenzura! La câteva luni distanţă, fosta lui soţie, Henriette Yvonne Stahl, a fost supusă unuia dintre celebrele interogatorii ale Securităţii. Procesele- verbale ale „discuţiilor“, „rătăcite“ în dosarul lui Stahl păstrat în Arhivele Naţionale, dezvăluie cum se împleteau, pervers, teroarea şi comicul. Declaraţiile dactilografiate ale „învinuitei“ sunt însoţite de notaţii punctuale, făcute cu creioane de diferite culori, menite să releve adevărurile nespuse. Incultura securiştilor, combinată cu mofturile de psihanalişti, ar fi comică, dacă n-ar fi condus la situaţii tragice. Vă prezentăm câteva dintre adnotările „băieţilor cu ochi albaştri“, păstrând „gramatica“ din document. DECLARAŢII DIN DOSAR/COMENTARIILE SECURIŞTILOR

„Mi-am dat întotdeauna seama de valoarea lui excepţională în poezie şi pamflet. Şi el e stea de mâna întâi“ / mai ales noaptea... stea!

„Simt că pot scrie. Simt că sunt un mare scriitor“ / e napoleon „Nu l-am părăsit din frivolitate, ci din hotărâre“ / ea, madame, de colo... „Într-o zi când l-am contrazis, m-a ridicat pe sus şi m-a trântit de perete“/ păcat că n-ai rămas lipită acolo „Când s-a întors de la Moscova (n.r. - Petru Dumitriu ) mi-a adus o haină de blană“ / Unde erau oamenii noştrii? Cum a răzbătut această bestie, monstru? „Vedeam că este neuroastenic, cea mai grea neuroastenie de suportat, o neuroastenie activă, devorantă, măcinătoare“ / şi totuşi te cuprindea tristeţea la gândul că într-o zi are să-ţi spună: babo! Dute la dracu! „El era jenat şi amorezat şi chinuit“/ ia te uită haimanalele, ce sentimente îşi atribue... „A îmbrăcat-o (n.r. - pe Irina Medrea, a doua soţie a lui Dumitriu) de vorbea lumea de ei de câte ori ieşeau în lume. A forţat-o să poarte tocuri înalte“ / e geloasă baba! Tu chiar dacă ai fi purtat cu tocuri... ai fi părut muma... „I-am povestit materialul la care lucram, romanul unei prostituate recucerite de viaţa nouă“ / n-oi fi tu asta? „O dată l-am întrebat pentru ce nu căuta să intre în partid“ / în partid mai lipsea!