Liviu Dragnea joacă o carte mare. Cred că este cea mai mare carte din istoria lui de politician. Totul a început de la condamnarea sa într-un dosar stupid, la fel de stupid ca și cel al lui Călin Popescu-Tăriceanu. Numai că judecat de același complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție, a dat două rezultate diferite: condamnare versus achitare.

În condițiile în care Liviu Dragnea se aștepta să fie achitat, condamnarea pe care primit-o în acel dosar l-a transformat într-o țintă-piept pentru Klaus Iohannis și partidele din opoziție. Mai mult, adversarii săi din PSD au început să scoată capul, fiind nevoit să anihileze doi prim-miniștri aleși cu mânuța lui, pe motiv că lucrează cu Statul-Paralel.

Odată cu trecerea timpului, poziția sa a devenit și mai șubredă. A început să caute soluții. Greu de găsit. De aici a rezultat o stare de încordare, dublată de una de disperare. În care l-am regăsit și pe Darius Vâlcov, consilierul primului-ministru și cel mai apropiat colaborator al lui Liviu Dragnea, devenit "săgeată media".

Ultimele evenimente le știți, nu are rost să le reiau. Am comentat cu ironie relatarea președintelui PSD privind tentativa de asasinat pe care a descris-o la Antena 3. Mi s-a părut o poveste copilărească: patru indivizi, cazați la Athene Palace, l-au urmărit prin restaurante, i-au făcut cu degetul mare semnul că-i taie gâtul, l-au blocat pe o stradă lăturalnică și au încercat să-i deschidă portiera. Plus iubita sa, filată prin oraș. 

Recunosc că m-a amuzat. Îmi suna ca o poveste spusă de Rareș Bogdan la Realitatea TV. Și dacă era adevărată, părea falsă!

Unul din apropiații săi mi-a reproșat zilele trecute că nu dau crezare acestei relatări. Pentru că nici nu știu câte amenințări primește președintele Camerei Deputaților, în particular. I-am spus că și eu primesc, dar nu mă simt amenințat cu adevărat și nu am de gând să fac publice asemenea lucruri. Chiar dacă unul din cei care mi le transmit este un personaj extrem de puternic, gen. (r) SRI Florian Coldea. 

Altcineva, mai puțin apropiat de liderul PSD, dar implicat adânc în politică, mi-a spus că povestea lui Dragnea putea fi adevărată. Că cei patru “asasini” veneau din Brazilia și aveau interese de afaceri. În sensul în care Liviu Dragnea avea o problemă de onorare a unor înțelegeri financiare cu personaje puternice din zonă, având conturile blocate. Așa că acesta i-a trimis niște mesageri. Doar ca să-l sperie.

Nu mai dezvolt restul ideii, pare destul de clară. 

Cert este că nici într-un caz, nici în altul, Liviu Dragnea nu s-a simțit suficient de amenințat ca să anunțe (măcar) poliția lui Carmen Dan. Deci, dacă el nu s-a simțit îngrijorat, nu are rost să sar ca proasta din baie, vorba lui Cristoiu, în apărarea integrității fizice a liderului PSD. 

Totuși, ca om care s-a ocupat de consultanță politică mulți ani, înțeleg strategia de victimizare a lui Liviu Dragnea. Și chiar cred că s-ar putea să aibă succes și să relanseze PSD după incidentele violente de la mitingul din 10 August.

De fapt, dacă ne uităm la ultimele titluri și reacții, a reușit! S-a trecut peste acel moment, destul de neplăcut pentru Jandarmerie și Puterea. Operațiunea Mortu' nu a reușit, Viorica Dăncilă a rămas la fel de senină la Palatul Victoria, așa că a urmat contra-atacul lui Dragnea. Ca atare se discută din nou despre Protocoalele Binomului.

O discuție care mie îmi place, fiind unul din cei care a dezgropat multe dintre  “cadavrele” din Operațiunea “Noi suntem Statul”. Numai că recentul asalt asupra directorului SRI Eduard Hellvig are o cu totul altă explicație decât simpla aflare a adevărului. Oricare ar fi el. 

Pentru că…

Publicarea protocolului din 2016 de către Darius Vâlcov se înscrie într-o operațiune mai amplă, gândită de Liviu Dragnea.

O mișcare strategică al cărui miez nu-l ghiceam zilele trecute și pe care o calificam ca fiind stupidă. Numai că eu eram cel care greșea.

Revăzând narativul din ultimele săptămâni am înțeles că nu este o mișcare pripită, ci o “strategie în pași”, cum o denumim în consultanță politică. Este mult mai mult decât ceea ce vedem zilele acestea, iar unele surse din PSD mi-au confirmat ideea.

Ca să nu lungesc suspansul, în luna septembrie, Liviu Dragnea vrea să convoace Parlamentul și să ceară suspendarea. 

Numai că nu este vorba despre suspendarea lui Klaus Iohannis, ci despre suspendarea directorului SRI, Eduard Hellvig.

Tot ceea ce am primit zilele acestea ca informație vizează operațiunea de demonizarea lui Hellvig, de la acuzația de lipsă de vigilență a SRI în semnalarea grupărilor violente de la miting și incapacitatea de depistarea a unor “asasini” pe care nimeni nu i-a semnalat, la încălcarea principiilor democratice. Deși protocolul SRI-Parchet publicat de Darius Vâlcov nu conține nimic ilegal, el este prezentat ca fiind ilegal.

Din ceea ce am văzut, acuzația principală este legată de întrebarea: De ce a mai semnat Hellvig protocolul dacă nu era nevoie de el?

Explicația este simplă: pentru că așa i-a spus fostul prim-adjunct al SRI Florian Coldea să facă! I-a prezentat un document, necesar după decizia CCR din 2016, avizat de Departamentul Juridic și directorul SRI l-a semnat. Am explicat mai în amănunt într-un editorial precedent, nu insist. 

Așadar, după părerea și informațiile mele, în septembrie Liviu Dragnea va cere Parlamentului suspendarea lui directorului SRI, Eduard Hellvig. De aici avalanșa de declarații ofensive la adresa SRI.

Astfel, Liviu Dragnea încearcă să-i dea o nouă lovitură lui Klaus Iohannis. Dacă nu-l poate suspenda pe acesta, pentru că Tăriceanu se opune, atunci măcar să-i taie accesul la principala resursă informațională și de putere: SRI.

Ideea nu este complet nebunească, suspendarea directorului SRI fiind mult mai ușor de înghițit de UE și SUA decât cea a Președintelui României. De aceea cursa de prezentare a SRI ca fiind unealta Răului este atât de aprigă, fiind aduse argumente (diverse) aproape zilnic. 

Va reuși Liviu Dragnea? Nu cred că are multă importanță pentru că răul va fi făcut oricum. Și el va rămâne prezent în societatea românească indiferent de rezultatul acestor manevre politice. 

P.S. De multe ori m-am întrebat la cine s-a referit în aprilie 2018, generalul (r) SRI Florian Coldea atunci când a spus: “Aș vrea să reamintesc și de un celebru personaj biblic, care a trădat pentru 30 de arginți. Și ce dacă ulterior l-au apucat remușcările? Răul nu a putut fi reparat. Unii practică astăzi același lucru cu interesele statului român. Par să își facă un titlu de glorie din asta, afectând instituții democratice și capacități fundamentale de apărare ale țării, dar nu vor sfârși bine”. 

Am avut multe nume pe listă, inclusiv al meu. Azi vă pot spune că sunt convins că acel Iuda la care s-a referit Florian Coldea era Eduard Hellvig. 

Și că din acel moment Florian Coldea duce o luptă nebună împotriva directorului SRI care a îndrăznit să-l treacă în rezervă pe cel care “nu a făcut decât bine României”. Adică pe el.

Sunt la fel de convins că o parte a mișcărilor lui Liviu Dragnea sunt inspirate de Florian Coldea. Poate că indirect, prin persoane din anturajul liderului PSD, poate direct. Cert este că modul în care Dragnea îi decupează pe Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea din arhitectura Binomului demonstrează o complicitate între cei doi și Dragnea.

La fel de sigur știu că Florian Coldea îmi transmite o mulțime de amenințări, unele de la Monaco, altele de la București, numai că eu nu mă simt amenințat. Sunt conștient că orice prost poate face rău, dar am învățat în cei 26 de ani de presă și consultanță politică că toți “sergenții mesianici” sfârșesc în același mod. Și loc.