Când ceva trebuie, atunci trebuie! Eşti convins că ceea ce faci astăzi este în interesul tău, pe termen lung. Poate, însă, să mai analizezi o dată, să fii sigur că nu te amăgeşti singur!

De Sânziene sunt mistere mai grele decât taina alchimistului francez Nicolas Flamel, care astăzi îşi sărbătoreşte, împreună cu iubita sa soţie Petronella (Pernelle sau Perenelle) cel de al 692-lea an de viaţă!

Nu, nu l-am întâlnit pe imortalul francez şi a sa iubită soţie, a căror poveste a fost făcută publică, parţial, de J.K. Rowling în seria „Harry Potter”!

Dar am toate asigurările unui mare senior al ezoterismului francez că povestea notarului parizian este adevărată şi că mai mulţi oameni, de bună credinţă şi de onoare, au întâlnit eternul cuplu, mereu şi mereu, în timp şi spaţiu. O stradă, în Paris, îi poartă numele, este pe lângă Louvre, o altă stradă poartă numele „Pernelle” şi exista şi o cârciumioară „Nicolas Flamel” în Marais. Acolo poţi să asculţi poveşti teribile şi încântătoare contra unui „petit blanc” şi chiar să guşti din mâncăruri elaborate pregătite după faimoasele reţete ale alchimistului.

Dar nu este nicio dovadă că Nicolas Flamel a murit la 22 martie 1418, după cum au fabricat iacobinii cei raţionalişti şi fără umor. Oricum, mormintele celor doi sunt goale! Că data este fabricată vă ofer doar un amănunt: care este probabilitatea ca un om să se nască şi să moară la exact acelaşi număr de zile faţă de solstiţiu şi respectiv echinocţiu? Este o cabală!

Şi încă un amănunt. Am văzut cu ochii mei străduţa Nicolas Flamel. Indicată printr-o plăcuţă indicatoare „Rue Nicolas Flamel”. Atât! Fără data naşterii, sau a morţii! „Ni vu, ni connu!”

Masonii de la „Marele Orient” ştiu ceva, dar sunt masoni şi nu o să divulge secretul niciodată, dar... să fie Nicolas Flamel cel numit Marele Necunoscut? Cel care a asistat, ascuns de o mască veneţiană de argint, la lucrările Marii Loje, de câte ori se întâmpla ceva foarte important. De aproape trei sute de ani încoace...

Ca dovadă, eruditul francez mi-a arătat copia unui manuscris datat 1927 când Nicolas Flamel a împlinit 600 de ani, manuscris care purta numele: „1001 reţete de bucate bune pentru corp şi suflet, dedicate iubitei mele soţii Pernelle”. Am reuşit să copiez câteva reţete, am admirat semnătura olografă a lui Flamel, aceiaşi timp de şapte secole, dar... no comments!

Sau da, haide să comentăm! Chiar dacă este doar o poveste, este una frumoasă! Un bărbat şi o femeie uniţi sute de ani, uniţi de iubire şi de pasiuni comune, trăind liniştit şi armonios, ce poate fi mai frumos, un exemplu mai bun?

Dar hai să ne gândim la alte exemple frumoase, la alte poveşti care ne încântă spiritul, oferindu-i sufletului hrana absolut necesară care se numeşte bucurie, fericire, veselie, încântare, iubire, loialitate...

 

Până intraţi în registrul benefic pe care vi l-am recomandat, citiţi şi horoscopul meu. Este făcut cu bunătate şi iubire de oameni, ca să vă fie ghid, sau prilej de înseninare.

 

Şi aceasta mereu, nu până mâine, chiar dacă mâine este, inevitabil, o altă zi!

NOTĂ  ”Drăgaica, Nicolas Flamel și încă ceva” este titlul de astăzi. Acel ”încă ceva” este din alt domeniu, așa că am preferat să deschid această Notă. Este vorba de simbolul, grafia, logo ales de Republica Federală Germană pentru Președenția UE, care începe la 1 iulie. După cum vedeți în fotografie, este o fundă, sau buclă, Moebius, dextrogiră, singurul corp care are o singură suprafață și o singură margine. De culoare albastră, culoarea Uniunii Europene, în partea stângă steagul de stat, roșu, galben, negru – dar nu foarte bine accentuat, pe total pare a fi steagul României, roșu, galben și mult albastru. Funda lui Moebius, sau Möbius, mai amintește de simbolul pentru ”infinit”. Si anul, si tara. Ce spun toate aceste simboluri unui specialist? Multe...