Pe 7 noiembrie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO, a audiat părțile din dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în dosarul Mocanu, Stoica, Mărieş, contra României, reclamanții fiind însoţiți de avocaţii lor Antonie Popescu, Ioana Sfîrăiala, Diana O. Hatneanu, care au încercat să provoace conştiinţa judecătorilor de la CEDO, astfel îmcât autorii feseniadei să nu mai fie acoperiţi internaţional.

Avocaţii victimelor Mineriadei au folosit timpul destul redus  pentru a scoate în evidenţă următoarele:

- că represiunea din 1990 , executată de uzurpatorii statului, prin mijloace criminale şi paramilitare, a fost condusă de FSN în întreaga ţara, împotriva celor care au înfăptuit revoluţia din decembrie 1989  şi se împotriveau confiscării ei

- că acţiunea regimului FSN din Mineriadă a avut dimensiunea unui genocid, vizând colectivitatea contestatarilor FSN, conform prevederilor codului penal român: "Săvârşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte:a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului;b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului;c) supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică"

- că şi în cazul în care nu s-ar reţine crimele împotriva umanităţii- ca fiind imprescriptibile, nici crimele componente nu trebuiau prescrise, datorită motivelor consistente de întrerupere şi suspendare (de exemplu- imunitatea lui Iliescu) , căci anchetele au trenat 23 de ani, pentru că trebuiau cercetaţi tocmai cei care au continuat să controleze arhivele şi toate instituţiile statului, de la Preşedinte şi legislatori pînă la judecători şi procurori- care nu s-au autosesizat (aşa cum erau obligaţi) ci au blocat încercările victimelor de a-şi face dreptate   

- că toate cazurile individuale formează un tot inseparabil, care trebuie judecat în ansamblu şi în context, deci nu este relevant că unii s-au plîns şi au fost adăugaţi la dosarul comun mai tîrziu, profitînd de celelalte reclamaţii; coerenţa dosarului fiind distrusă premeditat, prin declinări şi disjungeri finalizate cu NUP-uri abusive

-  că tergiversarea, timp de 23 de ani, a dosarului Mineriadei nu dă drept la prescriere, faptul că nineni nu a fost pedepsit arătînd clar climatul general de impunitate

Președintele Asociației 21 Decembrie, Doru Mărieş, a fost lăsat să vorbească doar trei minute, i-a numit pe reprezentanţii guvernului "mincinoşi", fapt pentru care a fost oprit, cu pudoare formalistă.

Guvernul a fost reprezentat de Catrinel Brumar și Geanina Munteanu, care au susținut:

 

• că guvernul, care reprezintă revoluţia anticomunistă şi tranziţia spre democraţie, a făcut tot ce i-a stat în putere să stabilească adevărul, dar pasivitatea victimelor Mineriadei, care, neîmpiedicate de nimic, nu s-au plîns pînă a trecut prescripţia, a făcut imposibilă rezolvarea

-  că trebuie prescrise faptele iute pentru a se încuraja rezolvarea cu celeritate

- că în dreptul românesc actual toate crimele grave sunt imprescriptibile , deci… nu e cazul să intervină dreptul internaţional;  pe de altă parte expresia "o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios" nu se poate referi la manifestanţii din 1990, căci ei nu reprezintă un grup naţional, etnic, rasial sau religios

 

• că nu e vorba de evenimente majore, la scara unei crime împotriva umanităţii, dovedindu-se în timp că s-a exagerat amploarea  represiunii; iar infracţiunile separate au fost prescrise chiar înainte de lansarea dosarului procuraturii
• - că  Stoica s-a plîns prea tîrziu, că Mocanu mai are de aşteptat , iar Mărieş (cu miile de reclamanţi din spate)-  nu mai contează - nu au spus nici o vorbă despre asta, ca să acopere miile de dosare ascunse sub preş, scria la vremea respectivă AICI

   La care Judecătorii au pus următoarele întrebări:

• - cînd a luat cunoştinţă procuratura de înregistrarea video de pe 13 iunie din subsolul TVR? (unde a fost bătut Stoica pînă şi-a piedut cunoştinţa, de către mardeiaşii guvernului, găzduiţi de R Theodorescu)
• - in ce moment Stoica şi-a dat seama că ancheta nu e efectivă?
• - dacă nu a fost climat de impunitate după evenimente, cum pretinde guvernul,  cîţi au fost condamnaţi pentru violarea drepturilor omului în această cauză
• - cînd consideră exact guvernul că s-a prescris: în 1995 sau 1998? Şi atunci, dacă se prescrisese tot, de ce au mai avut loc cercetările de după 2001?
• - de ce nu au fost depuse exemplele pertinente din jurisprudeţă, pe care guvernul le-a anunţat?