Condamnările din Dosarul Ferma Băneasa a stârnit valuri de revoltă în rândul avocaților care s-au solidarizat cu colegul lor, Robert Roșu, condamnat la 5 ani de închisoare după ce a fost achitat de Curtea de Apel Brașov. În spațiul public au apărut și declarațiile prin care cei doi magistrați, Adrian Cojocaru și Marius Ispas, s-au dezis de propriile hotărâri care au stat la baza tranzacțiilor din Dosarul Ferma Băneasa.
Publicația Gândul.ro a prezentat declarațiile pe care le-au dat cei doi judecători audiați ca martori în dosarul Ferma Băneasa, Adrian Cojocaru și Marius Ispas, care s-au dezis de propriile hotărâri pe care le-au pronunțat și care au stat la baza procedurii de retrocedare a pădurii Snagov și a fermei Băneasa către Paul de România, iar mai apoi, la vinderea lor către firma Reciplia a lui Remus Truică.
În fața procurorilor, judecătorul Adrian Cojocaru a declarat că decizia pe care a luat-o, la vremea respectivă, este criticabilă, dar a precizat că la momentul respective i s-a părut că acțiunea formulată este „admisibilă”
„Hotărârea pe care am dat-o o consider astăzi ca fiind una criticabilă, acțiunea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă pentru că se putea face o acțiune în realizarea dreptului și astăzi aș respinge o astfel de cerere. Atunci am considerat că acțiunea este admisibilă, nefăcând altceva decât să dea posibilitatea persoanei în cauză să se adreseze comisilor pentru aplicarea Legii 18/1991, care ar fi urmat să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile legii pentru restabilirea dreptului de proprietate”, a spus judecătorul, conform gândul.ro.
Întrebat pe ce s-a întemeiat convingerea că reclamantul Paul de România este persoană îndreptățită să beneficieze de această retrocedare, judecătorul a răspuns:
„Am considerat că este persoană îndreptățită după bunicul lui, regele Carol al II-lea, pe care reclamantul îl moștenea prin reprezentare. La dosar erau acte de stare civilă în acest sens (…).
De ce hotărârea nu are motivare în drept?
Am omis și hotărârea este criticabilă și sub acest aspect (n.red. – sublinierea noastră)”, se arată în declarația prezentată de sursa citată.
Răspunsurile date la Curtea de Apel
În fața Curții de Apel Brașov, judecătorul Adrian Cojocaru și-a menținut declarația dată la Parchet, subliniind că „judecător fiind, am dat o hotărârea judecătorească și atât. După 14-15 ani nu-mi mai amintesc”.
„Procuror: V-a fost arătată sentința la urmărirea penală. Ce părere aveți despre motivare, admisibilitatea ei?
Judecătorul Adrian Cojocaru: E posibil să fie criticată sub anumite aspecte, de pildă am uitat să indic temeiul de drept.
Procuror: Ați spus (…) că acțiunea ar fi criticabilă pentru că ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă (…)? Vă mențineți declarația?
Judecătorul Adrian Cojocaru: Da”, se arată în materialul publicat.
Întrebat de avocatul lui Paul de România de ce se dezice de această hotărâre pe care a pronunțat-o și despre care susține că trebuia respinsă, Adrian Cojocaru a răspuns:
„Este posibil ca la momentul de față să fi avut o altă părere”.
Întrebat și pe ce își întemeiază această părere, el a dat următorul răspuns: „sunt și eu om, și anii au trecut și am o vârstă”.
„Avocatul lui Paul de România: Ați afirmat, și în cursul urmăririi și acum că nu trebuia admisă această acțiune?
Judecătorul Adrian Cojocaru: Având în vedere altă experiență de la momentul de față, alte date, este posibil să nu o fi dat”, e arată în materialul publicat de Gândul.
Marius Ispas: „eram la început de carieră”
Cel de-al doilea judecător, Marius Ispas, audiat la DNA a recunoscut că la momentul pronunțării era la începutul carierei și avea o relație de colegialitate cu Adrian Cojocaru, pe care îl descrie drept „simpatic și generos”. În schimb, conform Gândul, judecătorul Ispas nu-și mai amintește de pădurea revendicată de Paul de România.
„Mi s-a prezentat și am citit sentința pe care am pronunțat-o și arăt că motivarea nu este cea mai reușită, dar eram la începutul carierei mele de judecător și aveam multe dosare pe rol. Probabil că am considerat că nu s-a dovedit o cauză de nulitate absolută contemporană actului admis. Oricum, hotărârea a fost menținută în căile de atac”, a spus Marius Ispas, conform Gândul.
Declarație semnată „pe încredere”
„Nu îmi amintesc, cred că mi s-a dat o foaie și am spus «am încredere în dumneavoastră» și am semnat”.
Judecătorul a subliniat că nu dorește să-și dea cu părerea asupra hotărârii, „pentru că acele aspecte au intrat în puterea lucrului judecat. Nu cred că este admisibil să îmi dau cu părerea, pentru că sunt un martor”.
Avocații au protestat în stradă
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a dat verdictul în dosarul „Ferma Băneasa”, condamnându-l pe afaceristul Remus Truică la 7 ani de închisoare, iar pe Prințul Paul de România la 3 ani și patru luni de detenție. În același dosar au mai primit câte 5 ani de închisoare Tal Silberstein și Benjamin Steinmetz, dar și avocatul Robert Roșu. În acest context, al declarațiilor date de cei doi judecători, avocații care au protestat pentru colegul lor pe treptele Curții de Apel București au atras atenția asupra faptului că un avocat nu poate ancheta instanțele hotărârile instanțelor de judecată ci doar iau act de acestea și fac demersurile legale, în conformitate cu acestea, așa cu le solicit clienții pe care îi reprezintă.
Procurorii DNA și „Completul negru de la Înalta Curte”. Dezvăluiri din dosarul care a încins avocatura românească: „Ferma Băneasa
Condamnarea cu executare a avocatului Robert Roșu – după achitarea pe care a primit-o la fond – a stârnit o revoltă generală între practicanții avocaturii din România. Avocații mai multor barouri din țară au protestat în stradă împotriva condamnării colegului lor, iar Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a dat publicității un comunicat prin care transmite că este inacceptabilă „represiunea de natură penală asupra avocatului pentru consultațiile și susținerile făcute în calitate de reprezentant”.
Uniunea Avocaților din Republica Moldova s-a solidarizat cu acest protest al avocaților din România, manifestându-și „îngrijorarea și stupoarea” după ce un avocat a fost condamnat „pentru exprimarea unor convingeri juridice”.