DOSARUL „Asasinarea lui Harnagea”. Vîntu: „Interesul meu e ca el să trăiască pentru a obține bani de la el”

EXCLUSIV. În ianuarie 2003, procurorii au ajuns la concluzia că nu există probe în baza cărora SOV să poată fi acuzat că ar fi plătit membrii ai lumii interlope care să-l asasineze pe fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe.

„Existența actelor preparatorii a infracțiunii invocate nu a fost confirmată nici de Serviciul Român de Informații, nici de Serviciul de Informații Externe, la conducerea căruia, în perioada în cauză, se afla Cătălin Harnagea, care a și dispus efectuarea de verificări în acest scop. De altfel, însuși Cătălin Harnagea a precizat, în declarația dată procurorului, că nu a sesizat organele de urmărire penală competente, întrucât nu se conturase «un material informativ complet» și că «nu am primit niciun fel de amenințări la adresa mea sau a familiei, sub nicio formă» (...) În cea de-a doua perioadă, respectiv toamna anului 2001, când atât redacția cotidianului «Evenimentul zilei», cât și Cătălin Harnagea au primit caseta audio în cauză, Cătălin Harnagea nu se mai afla sub protecția juridică. Astfel, existența unei fapte penale va avea în vedere tentativa la omor calificat. Dar, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat existența unei puneri în executare a hotărârii de a-l ucide pe Cătălin Harnagea, în consecință nici tentativa la infracțiunea de omor calificat nu există”. Aceasta este concluzia procurorului, care, a dispus neînceperea urmării penale în dosarul referitor la presupusa tentativă de asasinare a fostului director SIE. Se întâmpla în 2003, când SRI și SIE – care le - au furnizat procurorilor documentele care au stat, de fapt, la baza anchetei penale și a rezoluției -  erau conduse de doi apropiați ai lui SOV: Radu Timofte și, respectiv, Gheorghe Fulga (potrivit presei, fost membru al Consiliului de Administrație al Băncii Române de Scont a lui Sorin Ovidiu Vîntu). Harnagea: „Cu SOV m-am întâlnit o singură dată” Potrivit documentelor din dosar, procurorii și-au bazat concluziile nu doar pe documentele oficiale transmise de SIE și SRI, ci și pe declarațiile acuzaților și pe cele ale unor martori, „mai mult sau mai puțin credibili”. Astfel, Cătălin Harnagea, le-a declarat anchetatorilor că l-a întâlnit personal pe SOV, în 1999, pe când era director al SIE. „Cu Sorin Ovidiu Vîntu m-am întâlnit o singură dată, în anul 1999, din câte rețin, când eu îndeplineam funcția de director al SIE. Am fost sunat de SOV care m-a rugat să avem o întâlnire, eu acceptând și invitându-l la sediul SIE. Acesta a venit în aceeași zi, dar discuția a durat aproximativ două ore, axându-se pe diferite subiecte. Printre altele, a dorit să-mi ceară expres scuze pentru faptul că m-a bănuit nejustificat de a fi fost implicat în dejucarea afacerilor sale. Până în prezent, nu m-am mai întâlnit cu SOV. Nu sunt cu acesta în relații de dușmănie, nu am încheiat niciodată afaceri cu el și nu am avut niciun amestec în viața lui privată”, le declara Harnagea anchetatorilor. Cât despre probele legate de eventuala implicare a lui SOV într-o tentativă de asasinare a sa, acesta a relatat: „O persoană mi-a relatat că fusese contactată recent de un anume...(despre care mi-a spus că-l cunoștea de mult), care i-a spus că SOV îi ceruse să caute «asasini profesioniști» care să execute un contract plătit – care avea drept obiect asasinarea mea. După un an, am aflat din surse apropiate lui SOV că valoarea acelui contract ar fi fost de 1.000.000 de dolari. După discuția mea cu ....l-am pus pe acesta în legătură cu un ofițer superior, un colonel care lucra în Direcția de Crimă Organizată din cadrul Direcției Generale de Contraspionaj a SIE (...) În legătură cu această investigație, deși aveam calitatea de director al SIE, nu am considerat că este cazul să fie sesizate organele de urmărire penală până la conturarea unui material informativ complet care să susțină solicitarea unor autorizații de ascultare a convorbirilor telefonice”. Referitor la caseta audio care ar fi redat o discuție dintre doi bărbați „tocmiți” să-l ucidă, acesta a explicat că ar fi primit-o în cutia de scrisori a Fundației pentru Progres. El a precizat că i-a trimis o copie a acestei casete succesorului său la șefia SIE, Gheorghe Fulga, căruia i-ar fi cerut să dispună o anchetă (...) Menționez că nu am sesizat nici de această dată alte organe ale statului, cu excepția SIE, despre tentativa de ucidere ce mă avea drept țintă. Arăt că, de la data încetării mandatului de director al SIE, cu excepția casetei sus-menționate, nu am primit niciun fel de alte amenințări la adresa mea sau a familiei, sub nicio formă”. Citiţi aici transcrierea discuţiei dintre cei doi presupuşi asasini, pe care Evenimentul Zilei a publicat-o în exclusivitate pe 10 decembrie 2001. Anchetatorii l-au identificat pe unul dintre bărbații care ar fi apărut pe acea casetă. Acesta a negat însă că ar fi fost plătit de SOV să-l omoare pe Harnagea și, în plus, a negat că ar fi vocea sa. Audiat și el în dosar, SOV a susținut că „îl cunoaște pe suspect din perioada 1997 – 1998, când, prin casa de schimb valutar a acestuia, a efectuat mai multe schimburi de bancnote străine și românești, activități care în prezent (perioada 2002-2003 – n.r) nu se mai derulează”. „Pe Cătălin Harnagea îl cunosc din perioada când acesta era director al SIE. Nu sunt implicat sub nicio formă în tentativa de asasinare a cuiva, nu am comandat așa ceva, nu i-am cerut suspectului să ucidă sau să contacteze ucigași pentru persoanele menționate în presă, iar interesele mele sunt ca acești oameni să trăiască pentru a obține bani de la ei. Mă refer la datorii sau la daunele pe care le-am cerut în procesele deschise împotriva lor. În situația în care mi-aș fi dorit asasinarea unui șef de Serviciu de Informații, l-aș fi trimis pe valutistul ăla să aranjeze crima?!”, și-a încheiat SOV declarația dată procurorilor. În fine, în cauză a mai fost audiat și fostul președinte al Băncii Române de Scont, Teodor Nicolăescu, indicat ca martor al planului diabolic al lui SOV. Nicolăescu a arătat însă că „din toate discuțiile pe care le-a purtat cu SOV în perioada 2000 – 2001, nu a rezultat că acesta ar pune la cale un atentat împotriva fostului director SIE, Cătălin Harnagea. Martorul-cheie: „Asasinii l-au înșelat” Deși a fost indicată ca martor în același dosar (unul dintre cei interogați susținând că ar fi știut despre planurile lui Vîntu), fosta soția a lui SOV, Angelica, citată și ea la Parchet, a refuzat însă să dea vreo declarație procurorilor. „Greutate” a avut însă declarația dată de un alt martor, considerat unul dintre „pionii” întregii „afaceri”. Acesta a explicat că presupușii asasini „au avut intenția de a-l înșela pe SOV, sens în care au luat banii, dar nu au întreprins nicio acțiune și și-au avertizat victimele”. Întrebat de ce aspectele dezvăluite de el nu au făcut obiectul declarațiilor făcute atât la nivel politic, cât și la Parchet de Cătălin Harnagea, acesta a lăsat să se înțeleagă „că mai sunt pregătite încă două casete, tot pe această temă, ce urmează să apară în mass-media”, notau procurorii Parchetului General.