Poliția politică a făcut scut în jurul fostului partener de afaceri, „Felix”. Anchetele privind delapidarea a milioane de dolari prin firma Crescent nu au dus la niciun rezultat.

Celebrul raport secret „R”, realizat în 1990 de experţi canadieni, privind deturnarea a zeci de milioane de dolari din conturile ICE Dunărea, către firma cipriotă Crescent, a fost anulat prin declarațiile date de trei ofițeri români și o verificare sumară. Detalii inedite apar în arhivele CNSAS, în dosarele privind „materiale rezultate din anchete ordonate pe linia ICE Dunărea”, consultate de „Evenimentul zilei”.

Comisia lui Isărescu

Pe scurt, experţii canadieni au lansat ipoteza, potrivit căreia, compania cipriotă Crescent, reprezentată la Bucureşti de Dan Voiculescu, ar fi fost, de fapt, proprietate românească, controlată de ofiţeri ICE Dunărea. Veniturile firmei pe primele opt luni ale lui 1989 erau estimate la 97 milioane de dolari. După Revoluţia din 1989, actualul guvernator al BNR, Mugur Isărescu, a ocupat funcția de președinte al Comisiei guvernamentale pentru identificarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului.

Pe 6 iunie 1991, Isărescu a trimis o solicitare către Centrul de Informații Externe, în care cerea date despre activitatea societății Crescent. „Din verificările efectuate până în prezent, în România cât și în străinătate, rezultă că firma și reprezentanța acesteia ar fi avut o poziție privilegiată în anii 1984-1989 și a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme românești și în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei societăți pentru deturnarea unor fonduri valutare. Răspunsul dumneavoastră, împreună cu documentele referitoare la această problemă, rugăm a fi trimis comisiei până la data de 1 iulie 1991”, solicita Isărescu.

Pe data de 1 iulie 1991, comandatul UM 02448 a trimis un răspuns în care arăta că, din verificările efectuate în arhivele fostei unități 0544, nu a rezultat existența unor materiale privind înființarea sau activitatea Crescent, inclusiv a reprezentanței sale la București.

„Nu deținem acte”

„Referitor la beneficiile realizate de firma Crescent în perioada 1984-1989 și la activitatea acesteia după 1 ianuarie 1990, nu deținem niciun fel de acte. Din documentele existente rezultă că fosta ICE Dunărea nu a utilizat conturile firmei Crescent sau ale altei firme”, se arată în documentul serviciului secret.

Controalele la ICE Dunărea, făcute de diverse instituţii ale statului, au arătat că din conturile societăţii deschise la Banca Română de Comerţ Exterior au fost viraţi bani doar pentru plata datoriei externe a României. În perioada 1 ianuarie- 31 martie 1990, ICE Dunărea a finalizat livrări din contractele de export în curs de derulare, în valoare de 561 de milioane de dolari.

„Există indicii privind utilizarea conturilor firmei Crescent pentru deturnarea unor fonduri valutare.... Societatea a avut o poziție privilegiată.” MUGUR ISĂRESCU, despre Crescent

Nicolae Ceaușescu era interesat ca valuta din operațiunile „ICE Dunărea” să fie folosită pentru a plăti datoriile României

Lăudat de parteneri

Alături de nota comandatului UM 02448 au fost atașate trei declarații laudative date de foști ofițeri implicați în afaceri cu Crescent. Unul dintre aceștia este maiorul Constantin Albu, fost ofițer acoperit în Ambasada României din Atena, cel care l-a recomandat pentru mai multe afaceri pe Dan Voiculescu. „Reprezentanța firmei Crescent, condusă de Voiculescu, era cunoscută ca fiind foarte activă în realizarea unor operațiuni de comerț exterior de anvergură”, spunea ofițerul. Alte două note, în același ton, sunt semnate indescifrabil.

„Firma Crescent și-a câștigat un nume bun în comerțul exterior prin seriozitate și promptitudine. Astfel, a garantat exporturile românești, a făcut plăți în avans și a asigurat buna derulare a contractelor, neînregistrându-se pierderi... A fost una din puținele firme străine care a realizat efectiv exporturi de tractoate și autoturisme, în timp ce altele se ocupau numai de produse ușor vandabile”, completa un alt securist.

L-au uitat imediat pe dictator

Imediat după Revoluția din decembrie 1989, ofițerii de la ICE Dunărea s-au unit într-o ședință și au redactat o scrisoare către Mircea Năstase, președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale din Ministerul Comerțului Exterior și către Nicolae M. Nicolae, ministrul Comerțului Exterior. „Din primele zile ale Revoluției neam exprimat adeziunea la acțiunile și Programul FSN, iar activitatea noastră s-a desfășurat zi de zi, fără întrerupere. Astfel, din exporturile ICE Dunărea, în perioada 22 decembrie 1989 - 15 ianuarie 1990 s-au încasat circa 7 milioane de dolari”, se arată în scrisoare.

Securiștii cereau reorganizarea și îmbunătățirea activității de comerț exterior și restructurarea activității ICE Dunărea, „pentru evitarea paralelismelor în domeniu”. Potrivit acesteia, erau în curs de negociere contracte în valoatre de 29,6 de milioane de dolari, „care ar putea fi finalizate în perioada imediat următoare”. Scrisoarea era semnată de președintele FSN din ICE Dunărea, Nicolae Juncu, și de directorul societății, Constantin Gavril.

Comisioanele Securității pentru emigrarea etnicilor germani

În dosarele închiderii ICE Dunărea, de la CNSAS, sunt mai multe rapoarte ale unor operaţiuni secrete de Aport Valutar Special (AVS). Una din cele mai controversate este cea prin care Securitatea a vândut RFG circa 250.000 de sași din Transilvania și șvabi din Banat.

Afacerea începe în 1962

Potrivit unui raport al întregii operaţiuni, totul începe în iulie 1962, în urma unor discuţii purtate de avocaţii Ewald Garlepp-RFG și Porăstău Roman-România. Iniţial, sumele erau negociate pentru fiecare familie iar, ulterior, pe baza listelor prezentate de partea vest-germană. La 12 februarie 1968, s-a realizat primul aranjament scris cu Garlepp, stabilindu- se că se plătesc sume fixe, în numerar, pentru toate persoanele care plecau în RFG: 1.700 de mărci - pentru cei fără studii, 10.000 de mărci pentru cei cu studii superioare, 5.000 de mărci pentru studenți.

La 25 aprilie 1968, în acțiune apare dr. Heinz Günther Hüsch, ca împuternicit al părții vest germane, până în decembrie 1989. În 1970 se realizează un nou aranjament, care prevedea: în perioada martie 1970-iunie 1973 să se asigure plecarea unui număr de 40.000 de persoane urmând a se plăti 11.000 de mărci pentru persoanele cu studii superioare, 7.000 de mărci pentru studenții în ultimii doi ani de studiu, 5.500 de mărci pentru studenții în primii trei ani de studiu, 2.900 pentru muncitorii calificați, 1.800 de mărci pentru persoanele fără studii.

Din 1978 s-a plătit o sumă fixă pentru persoană, indiferent de vârstă sau studii, sumă care a crescut de-a lungul timpului: 2.900 de mărci (1978), 4.000 de mărci (1979- 1980), 5.000 de mărci (1981- 1983), 7.800 de mărci (1983) și 8.950 (1983-1989). În 1983 a fost semnată şi o convenţie confidenţială privind plecarea a 11.000 de persoane anual. Pe 4 decembrie 1989, partea română a anunţat anularea convenţiei.

Căderea Zidului Berlinului a dat startul sfârșitului dictaturilor în Europa de Est