Monden
„Dosare de presă”- Răzvan Savaliuc, un veritabil Cyrano de București: „Scriam scrisori de dragoste în numele prietenilor mei”
Răzvan Savaliuc a mărturisit în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, că a fost pasionat de fotografie și de scris, de mic copil.
În ciuda faptului că Răzvan Savaliuc lucrează în presă de 30 de ani, acesta nu a început ca jurnalist. Fondatorul site-ului „Lumea justiției” a dezvăluit în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, că primul său job a fost de fotoreporter.
Răzvan Savaliuc a mai povestit, de asemenea, că a iubit dintotdeauna scrisul. Ba chiar, precum un veritabil Cyrano de Bergerac, obișnuia să le scrie prietenilor săi scrisori de dragoste pentru fetele pe care le plăceau.
„Eu am avut o pasiune de mic: fotografia. Prin `92, la începutul anului, se înființase Cronica Română și un prieten de-al meu mi-a spus „Băi Răzvane, e nevoie de fotoreporteri acolo, că s-a deschis, e publicație nouă. Tu faci poze, hai încoace”.
Erau puțini fotoreporteri. Puțini aveau un aparat foto imediat după Revoluție, eu aveam întâmplător unul. M-am dus și să vezi ce chestie, cum le aranjează Dumnezeu pe toate. M-am dus cu prietenul meu într-o delegație, în Giurgiu, cu o comisie senatorială, pe la un institut agricol, ceva de genul ăsta, nu mai țin minte, că au trecut foarte mulți ani.
Și eu le-am avut totdeauna pe astea cu scrisul. De mic. Scriam inclusiv la prietenii mei mai fraieri, dar cu priză mai mare la fete, le scriam și scrisori de dragoste, de ajungeau să le spună fetele „Asta nu e scrisă de tine”. Deci aveam și pasiunea asta a scrisului. Am citit și foarte mult de mic, mi-a plăcut”, a spus Savaliuc.
„Tu nu mai ai ce să cauți la fotoreporteri. De mâine ești la mine în secție”
Deși pasionat de fotografie, Savaliuc s-a simțit mai atras de scris. Primul său reportaj i-a apărut în „Cronica Română”, după ce jurnalistul care trebuia să-și facă treaba a lipsit de la muncă, pe motiv de... mahmureală.
„Am plecat cu prietenul meu în delegația asta și eu, când am ajuns seara acasă, m-am apucat și am scris reportajul așa cum l-am simțit eu. Și-a doua zi, când am venit la redacție, la Secția de Eveniment- Investigații era atunci, și șeful de secție m-a întrebat „Răzvane, unde-i Rareș, că n-a venit”. Și mi-am dat seama că Rareș o făcuse lată într-o seară la un chef și era prea obosit ca să mai vină.
Și zic „Dar nu-i nevoie să vină, că uite am scris eu reportajul și uite și fotografiile”. Căzuse un senator și-și rupsese piciorul. Dar eu l-am prins exact pe jos. Era o chestie de senzație, pe vremea aia.
Țin minte, îl chema Victor Grecu, era un inginer din Sibiu, avea barbă și-și punea mâna în barbă, a citit aia și zice „Tu nu mai ai ce să cauți la fotoreporteri. De mâine ești la mine în secție”. Și-așa am ajuns reporter. Și-am început pe mașina de scris, cu hârtie, cu litere de plumb în tipografie. Era o lume frumoasă”, a mărturisit Răzvan Savaliuc.
Recomandările noastre
