Într-o întâlnire în Ohio, Președintele American Donald Trump a anunțat că trupele americane din Siria vor fi retrase curând, „lăsând pe alții să se ocupe de regiune”. Anunțul a șocat principalii consilieri de la Casa Albă, Pentagonul în întregime și Consiliul Național de Securitate, care are o reuniune joi pe această temă.

Până atunci, Pentagonul a anunțat că nu are nici o informație despre o schimbare de politici și continuă lupta cu Daesh-ISIS autointitulat Stat Islamic, alături de Forțele Democratice Siriene, o coaliție jumătate kurdă, jumătate arabă, dar cu conducere kurdă, considerată de Turcia ca fiind alcătuită din teroriști, cu referire la YPG/PYD, forțele de autoapărare kurde, considerate o prelungire a PKK.

Anunțul vine după ce Președintele Trump a blocat un ajutor de 200 mln dolari pentru infrastructură în Siria, destinat stabilizării regiunii eliberate de sub Daesh pentru a putea bloca o eventuală revenire a organizației teroriste. Președintele Trump susținuse, cu câteva săptămâni mai devreme, anunțarea strategiei pe Siria de către fostul secretar de stat, Rex Tillerson, strategie care vorbea despre prezența vitală a trupelor americane, pentru ca joi să lanseze bomba privind retragerea în curând. De altfel, Trump mai spusese în câteva rânduri că trupele americane ajută la înfrângerea ISIS pentru ca apoi să revină acasă, însă aceste declarații nu erau deloc văzute ca antrenând iminența retragerii, știut fiind că stabilizarea ar dura suficient de mult timp.

 

Departamentul de Stat a explicat că SUA lucrează pe teren, alături de comunitatea internațională și de partenerii din coaliția anti- ISIS, pentru a reconstrui Siria după ce tranziția se va fi încheiat, într-o formă post Al Assad și fără liderul sirian. Totuși alarma a fost majoră și la Departamentul de Stat, și la Pentagon, și la aliații SUA, în primul rând cei de pe teren – SDF, Forțele Democrate Siriene - dar și la partenerii externi. Această impredictibilitate a lui Trump este deja foarte deranjantă, odată ce mulți dintre membrii ponderatori din jurul său au fost demiși sau au demisionat, inclusiv șefa comunicării Casei Albe, Hope Hicks.

 

Deja sunt probleme majore cu ISIS, deoarece intervenția turcă pe teren a determinat, potrivit comentariilor Departamentului de Stat, mutarea trupelor SDF în nord, pentru a combate intervenția turcă în Afrin, dar și o regrupare a ISIS în Sud-estul Siriei. Orice decizie de retragere merge azi împotriva evaluărilor militare de pe teren.

O decizie finală și o clarificare poate veni joi, dar piatra a fost aruncată și afectează fundamental situația de pe teren. Retragerea celor 2000 de militari americani poate însemna revenirea Daesh-ISIS-Stat Islamic, poate duce la un acord între SDF și trupele guvernamentale, la fel cum prezența SUA la Manbij și At Tanf înseamnă descurajarea atacurilor turce și ruse în regiune. Retragerea ar profita Turciei, dar mai ales Rusiei, Iranului și regimului Al Assad, care ar prelua resursele petroliere pe deplin și ar împinge opoziția în deșert, alături de ISIS. Iranul ar avea calea deschisă spre Damasc și Mediterana, iar Rusia ar juca cartea unicului facilitator și profitor în regiune, acțiune ce ar afecta pe deplin întregul Orient Mijlociu.

Dar poate cea mai mare problemă este mesajul de impredictibilitate la nivel global pe care îl transmite noua Administrație Trump, schimbată a doua oară fundamental, în doar 14 luni de mandat. După o revenire la o echipă de continuitate, mult mai aproape de cunoașterea Pentagonului, instituțiilor de securitate și a Departamentului de Stat, acum ne trezim cu o echipă rarefiată, mult mai înclinată spre voluntarism, mai loială lui Trump, mai conformistă și care nu-l contrazice, doar aplică voința sa, indiferent de costuri.

 

În al doilea rând, dacă un asemenea gest se traduce în fapt și constatăm o retragere intempestivă din Siria, cu toate consecințele aferente, întrebarea nerostită a oricăror aliați va fi cât de definitivă și credibilă este orice prezență americană în lume în epoca Trump, fie că vorbim despre Afganistan, Asia de Sud-Est sau de flancul estic al NATO, deopotrivă. Deja la Washington se vorbește despre sancțiuni dure la adresa Rusiei dar, totodată, cedarea Siriei și Orientului Mijlociu către Moscova, dacă anunțul președintelui american se transformă în act.

Un avantaj nesperat, pe care unii apropiați ai lui Trump îl explică prin tentativa de a evita confruntarea directă cu Rusia, foarte probabilă după ce a avut loc în vreo trei reprize pe teren, în Siria. În orice caz un gest imprevizibil, inexplicabil și cu impact major, dacă devine fapt în viitorul apropiat.