Vreau pentru o zi să fac abstracție de subiectele pe care ți le dictează agenda zilnică și să mă opresc asupra unuia din categoria pe care ziariștii din puțina presă mainstream care a mai rămas le îndepărtează cu un gest superior și arogant, categorisindu-le drept „mărunte, frivole”. Este vorba de agitația provocată de o domnișoară, de origine română, dar stabilită de ani buni în Anglia, care ne-a anunțat că nu se mai rade pe picioare!
Oricât pare de ciudat, un astfel de subiect este o lecție pentru ziariștii care încă mai încearcă să impună un subiect, o temă de dezbatere prin metodele clasice. De la început vreau să spun că nu, soluția nu este pozatul țurloaielor, ci o mai bună înțelegere a publicului, tocmai pentru a comunica mai bine cu el.
Știți subiectul? Sunt convins că da, deși vor exista printre cititori unii care vor declara că nu au auzit niciodată de el. Dintre aceștia mulți mint, pentru că în bula lor de comunicare „nu dă bine” să ai contact cu astfel de subiecte. Ele sunt acoperite de așa numita „spirală a tăcerii”, ca și știrile despre violențe, mondenități sau alte asemenea „trivialități” care se încăpățânează să agreseze realitatea din jurul nostru, realitate pe care vrem să o credem elevată, rafinată, presărată doar de dispute care ne gâdilă spiritul critic. Pentru cei care chiar nu știu nimic despre scandalul la care mă refer îl voi rezuma: o vloggeriță a postat pe contul său o fotografie cu picioarele îmblănite și a anunțat că de acum se simte eliberată de constrângerile sociale care impun reguli de eleganță femeilor.
Dincolo de partea frivolă a șocului vizual este și șocul cultural, deoarece pentru mulți dintre noi eleganța și finețea femeii țin de propria educație. De asemenea, părul de pe picioarele companioanelor noastre e un subiect asupra căruia, deși oricare dintre noi are o părere, nimeni nu i-a cerut-o până acum. O să spuneți: Păi, nimeni nu o cere nici acum, fiecare se poartă cum vrea, cu condiția să nu te deranjeze! E adevărat, nimeni nu a cerut vreo părere cuiva și nici nu a fost cineva deranjat direct de fata respectivă, dar rețelele de socializare îmbie la a te afirma, la a-ți spune părerea despre orice, având chiar senzația că ești urmărit și că prietenii îți sorb cuvintele direct din tastatură, urmând ca ele să le înfluențeze viața.
Vrem sau nu, trăim într-o perioadă de șoc cultural, în care, fie că observăm sau nu, celebra mișcare a egalității femeii cu bărbatul a ajuns de mult timp la tema constrângerilor sociale privind standardele fizice, chiar și la noi, nu numai în „Occidentul decadent”. Moda, știm toți, e trecătoare, dar fiecare modă a lăsat urme în generația care a îmbrățișat-o. Care membru al generației mele nu își amintește de privirea părinților când a apărut cu primul craniu din oțel la gât? Sau care mamă din generația anterioară nouă nu are măcar o amintire despre momentul când a abandonat bijuteriile vechi de familie, purtate de mai toate înaintașele sale, pentru a purta o floarea soarelui din plastic, făcută la „Fondul plastic” după moda hippy?
Chiar dacă este o domnișoară în căutare de atenție și de followers pe internet, domnișoara în cauză a găsit culoarul pe care să-și lanseze mesajul. E deschis de femeile care au renunțat la parfum (pentru că poluează) la machiaj (pentru că nu e o necesitate, ci o poruncă socială ineptă) la curele de slăbire (pentru că sunt o formă de sclavie față de oamenii din jur). În urmă cu doar câțiva ani, dacă și-ar fi expus picioarele neepilate, tânăra ar fi fost tratată cel mult cu banane, dar acum a cules like-uri și dislike-uri.
Să recapitulăm schema din spatele acestui fapt de viață: „cazul” ajunge în atenție printr-o imagine care șochează, intrigă. Merge, prin mesajul promovat, spre o temă care este deja în atenția unei anumite categorii de public, o temă care are deopotrivă susținători și adversari, toți destul de convinși de faptul că dețin adevărul suprem pe subiect ca să îi determine să reacționeze.
Pentru noi, ceilalți, dezinteresați de frivolități, scandalul din jurul picioarele domnișoarei ar trebui să fie încă un semnal asupra lumii care se schimbă, de la valorile culturale (vezi statuile demolate din SUA), la cele democratice (apariția teoriilor privind dreptul la vot selectiv), trecând prin cele demografice ( Pactul pentru Migrație este o lecție care merită analizată) și oprindu-se doar acolo unde le va pune pavăză educația pe care vom putea să o dăm copiilor noștri. Pentru un timp, pentru o generație.
Recomandările noastre
