A murit Aurel Mitran, considerat primul manager și impresar rock din România. În anii '80 s-a ocupat de cele mai de succes trupe ale perioadei, Compact și Holograf, iar după 1990 a adus primele nume mari ale scenei mondiale în concerte în România.
„Sunt în showbiz de când Marea Moartă nu era nici măcar bolnavă”, spunea Aurel Mitran într-un interviu mai vechi. Aurel Mitran a fost timp de 23 de ani mâna dreaptă al lui Ion Lucian în calitate de director-adjunct al Teatrului Excelsior, a fost impresarul celor mai mari artişti din România și tot el a fost cel care a adus-o pentru prima dată pe Cesaria Evora în România. În ultimele patru decenii a produs peste 10.000 de spectacole şi concerte.
„Sunt un fumător împătimit, un om care muncește de 100 de ani în branșa asta, un om care de câte ori se vede cu Nancy Brandes, omul care a făcut trupa Roșu și Negru, în anii ’60, face cu ael același banc. Adică el mă întreabă: Aurele, tu de când ești în showbiz? Iar eu îi răspund de fiecare dată la fel „Sunt în showbiz de când Marea Moartă nu era nici măcar bolnavă. Și acum serios, fac meseria asta, de organizator de spectacole, din 1976, așadar, de 46 de ani. M-am angajat la 19 an, la Teatrul „Constantin Tănase”, căci în teatru am lucrat până am ieșit la pensie.
M-am angajat, atunci, ca instructor ajutor. Așa se numea meseria asta. Am stat trei ani la „Tănase”, apoi cinci ani la Teatrul Mic, după care m-am dus la „Mihai Creangă”, pentru patru ani. Pe urmă, la Teatrul de Comedie, cinci ani, unde aveam deja funcția de organizator de spectacole. Pe 3 aprilie 1990 m-am dus la Teatrul Excelsior, care abia se înființase. De altfel am avut legitimația cu numărul trei. Am fost al treilea angajat al teatrului. Aici am stat 24 de ani. Am fost, o perioadă, director adjunct al lui Ion Lucian, apoi, după el,am fost directorul Teatrului Excelsior câțiva ani. Până m-am pensionat. Acum doi ani de zile”, povestea Aurel Mitran.
Nicu Alifantis l-a poreclit Mitică
La 20 de ani, Aurel Mitran a încercat să se angajeze într-un teatru. A dat examen la Critică de Teatru şi Film, unde a picat primul sub linie. Apoi a plecat în armată, unde l-a cunoscut pe Nicu Alifantis, iar acolo a început o prietenie care a durat o viață.
„Intalnirea noastra este veche. Armata, 1974, Buzau, UM 0176, Unitatea de Transmisiuni. De-aici a pornit totul. Ne-am reiantalnit la Teatrul Mic, in 1978, ne-am imprietenit, am lucrat impreuna ani si ani de zile, i-am fost nas de casatorie, ne-am cladit carierele umar la umar, am invatat multe unul de la altul, continuam sa colaboram si in prezent. Cand eram colegi la Teatrul Mic, l-am botezat Mitica, pentru ca este un Mitica de Bucuresti, un ratacit prin aceste vremuri, indragostit permanent de tot ce tine de istoria si trecutul acestui oras, un impatimit de teatru, de muzica, de dans, de film, intr-un cuvant de arta.
Viseaza intr-una la o normalitate a showbiz-ului romanesc, ceea ce eu personal nu cred ca se va intampla, cel putin in viitorul foarte apropiat. Este un artist in meseria lui de impresar, i-au trecut prin mana multi, foarte multi aristi romani, a crescut generatii de noi impresari, a colaborat cu cativa artisti straini importanti, ca sa dau doar cateva exemple, el este cel ce i-a adus pentru prima data in Romania pe Cesaria Evora si pe Bobby McFerrin”, povestea Nicu Alifantis, unul dintre cei mai vechi prieteni ai impresarului.