Montoya, care avea şi cetăţenie ecuadoriană, a antrenat echipe precum Barcelona Guayaquil, El Nacional, Manta, Liga de Portoviejo, Deportivo Cuenca, Macara, deşi cele mai multe amintiri se leagă de formaţia Liga de Quito.

Cu Liga de Quito, Montoya a cucerit două titluri în Ecuador, în 1974 şi 1975, iar apoi a atins de două ori semifinalele în cea mai importantă competiţie intercluburi de pe continent, Copa Libertadores (1975, 1976). O performanţă notabilă a reuşit şi cu El Nacional, o clasare pe locul al treilea în Copa Libertadores în 1985.

Montoya i-a convins pe conaţionalii săi Fernando Maturana şi Hernan Gomez să antreneze echipa naţională a Ecuadorului, pe care ultimul a reuşit să o califice în premieră la o Cupă Mondială, în 2002.

Decesul lui Montoya a provocat un regret profund în mediul fotbalistic, care îl amintește ca un excelent profesionist și om.

Montoya a menținut o apropiere de echipa capitalei, datorită prieteniei sale cu președintele de viață al acestui club, Rodrigo Paz Delgado, care l-a adus la echipă.

Montoya a fost întotdeauna atent la ceea ce s-a întâmplat cu așa-numitul „rege al cupelor”,  pentru că a mers constant la jocurile sale, atât pe stadionul olimpic din Atahualpa, cât și pe propriul stadion, „Casa Albă”, care în cele din urmă, a fost redenumită „Rodrigo Paz Delgado”.

El va fi mereu amintit ca fiind responsabil de convingerea compatriotului său Francisco ‘Pacho’ Maturana să conducă echipa Ecuadorului între 1995 și 1998, cu care a fost aproape să meargă la prima Cupă Mondială a țării.

Apoi l-a convins și pe Hernán ‘Bolillo’ Gómez, cu care Ecuador a obținut clasificarea istorică pentru Cupa Mondială din Coreea de Sud și Japonia 2002.

Se știa că, atunci când echipele columbiene și ecuadoriene s-au confruntat între ele, obișnuia să spună că se aștepta „că jocul se va încheia la egalitate”.

Montoya a spus că s-a îndrăgostit de Ecuador din vremea când era fotbalist, când a ajuns cu Deportivo Independiente Medellín în 1957 pentru a juca un meci amical. Apoi a fost angajat de echipa Quito, numită Atahualpa, iar în 1959 a semnat pentru Aucas, cu care a fost campion.