Ion Rațiu, ca și Corneliu Coposu sau Radu Câmpeanu, este unul dintre semnele pe care ni le-a trimis Destinul în 1990 că evoluția României putea fi alta. Nu a fost să fie și uite așa am ajuns să scriem în fiecare lună de mai despre Duminica Orbului și în iunie despre Mineriade. Anii 1990 înseamnă și perioada în care nu am avut ”manualul de utilizare” pentru un personaj istoric de statura Regelui Mihai și l-am lăsat să se irosească în apropierea noastră.

Un document al Securității, din 9 august 1963, ne poartă în anii Războiului Rece, când fiecare amănunt putea deveni o armă pe frontul propagandei.

În 1948, la puțin timp după abdicare, Regele Mihai a înființat, la Washington, Comitetul Național Român, o organizație a românilor aflați în exil. Numele nu era nou, mai funcționase un comitet, anti-legionar, dar structura de acum era susținută de autorități ale ”motorului” anti-comunist, americani.

În 1950, Regele l-a susținut pe Constantin Vișoianu pentru a conduce CNR, dar au apărut scandaluri în interior, în special din cauza banilor, care nu erau puțini. Vișoianu, fost ministru de Externe în ultimele două guverne formate înainte de preluarea puterii de Petru Groza, era în exil din 1946 și fusese condamnat în România la 15 ani de pușcărie.

Nota raport întocmită pe baza informațiilor strânse de agenții de Informații Externe surprinde momentele în care Ion Rațiu încerca să obțină de la fostul monarh acordul pentru schimbarea lui Vișoianu. 

Povestea despre cum se ascundea Regele de cei care doreau să îl reclame pe Vișoianu este savuroasă.

Ei au eșuat, Vișoianu fiind în funcție încă 12 ani, până în 1975.

 

Notă privind acțiunile C.I.A. și „Europa Liberă“ de reorganizare a „Comitetului Național Român“. 

 

În ultimul timp elemente conducătoare din C.I.A., „Europa Liberă“ și unii congresmeni ai S.U.A. ridică tot mai des problema incompetenței C.N.R. de a îndeplini cu randament acțiunile dușmănoase ce le pun la cale împotriva R.P.R. 

Organele noastre dețin informații ca în urma discuțiilor ce au avut loc între reprezentanții organizațiilor de mai sus, s-a ajuns la concluzia ca să se reorganizeze C.N.R., înlăturându-se în acest  sens elementele în vârstă și compromise, care să fie înlocuite cu cadre tinere, dinamice și apropiate lor. 

În acest scop a fost prelucrat sistematic agentul lor Ion Rațiu, colaborator activ al „Europei Libere“ din Londra care a fost îndemnat să-l atragă pe Romulus Boilă, actualul membru C.N.R. și George Serdici, membru al „C.C. al P.N.Ț. în exil“ pentru a forma un „guvern românesc în exil“, care ar urma să fie apoi recunoscut de principalele guverne imperialiste aflate sub influența S.U.A. 

În acest scop Ion Rațiu a întreprins o serie de măsuri. 

Astfel: Începând din luna martie a.c. Ion Rațiu a contactat pe „conducătorii“ mai multor organizații de fugari români din Europa, cu care ocazie le-a expus planul său și le-a cerut sprijinul necesar.

Primind consimțământul lor și stabilind că în general există dorința pentru unirea actualelor organizații sub o conducere unică, Ion Rațiu a hotărât intensificarea măsurilor de înlăturarea a actualei conduceri a C.N.R. în frunte cu Vișoianu Constantin. Pentru reușita acțiunii, Ion Rațiu a recurs la următoarea tactică: La începutul lunii mai a.c. el s-a întâlnit la Londra cu Romulus Boilă și George Serdici unde au hotărât ca Romulus Boilă să demisioneze din C.N.R. în semn de protest împotriva inactivității actualei conduceri și apoi împreună să meargă în audiență la Mihai de Hohenzollern pentru a-i explica situația de fapt și să-i ceară pe cale „constituțională“ înlăturarea din C.N.R. a actualei conduceri în frunte cu Vișoianu. 

În cadrul unor discuții cu un grup de fugari, Iancu Rațiu a afirmat că la întrevederea cu Mihai va ridica următoarele probleme: 

 „În sânul exilului politic există o dorință de unitate însă în calea acestei realizări un obstacol serios îl reprezintă Constantin Vișoianu împreună cu alți câțiva îmbătrâniți pensionari care se consideră membri pe viață în Comitet și au monopolizat, cu concursul anumitor cercuri politice americane, dreptul de reprezentanță și luptă anticomunistă în exil. Intenția noastră nu este de a despărți activitatea viitorului Comitet Național de ajutorul moral și material primit în prezent de la Departamentul de Stat și Europa Liberă, ci numai de a înlătura pe cale constituțională anumite elemente obosite fizic și complet aservite politicii actuale de zig-zag americane care, în mod natural nu este întotdeauna în unison cu interesele fugarilor. 

Asemenea elemente obosite și îmbătrânite, în frunte cu Vișoianu Constantin, sunt obsedate de grija de a-și permanentiza privilegiile de care se bucură în prezent și ca atare sunt înclinate să accepte orbește directivele americane fără protest și aceasta pentru a-și asigura pensia de la Europa Liberă. 

O remaniere drastică a actualei conduceri a C.N.R. va infuza sânge tânăr în sânul acestei organizații, va permite o cât mai mare unitate cu celelalte organizații opoziționiste și va garanta o atitudine demnă de rezistență contra tuturor directivelor americane ce nu corespund cu interesele național-românești“. 

Grupul Rațiu-Serdici-Boilă nu a putut obține audiența respectivă la Mihai, din cauza fostului general Petre Lazăr, așa-zisul șef al protocolului Curții regale, care aflând de intenția lor, a întârziat sub diferite pretexte întrevederea și între timp l-a informat pe Vișoianu de ceea ce se pune la cale împotriva lui în Europa. 

Pus în fața acestei situații, Vișoianu a venit de urgență la Londra, unde a discutat cu Mihai cerându-i să nu accepte propunerile lui Rațiu. Mihai, pentru a evita cearta, i-a promis lui Vișoianu că nu îl va primi în audiență pe Rațiu și l-a sfătuit să aplaneze situația creată în C.N.R. 

În timpul șederii la Londra Vișoianu a avut întrevederi cu V. Tilea și sperând că va aplana situația creată a luat legătura cu I. Rațiu căruia i-a propus să se înscrie în C.N.R. promițându-i o situație avantajoasă din punct de vedere politic și material, propunere pe care însă Ion Rațiu a refuzat-o. 

De la Londra Vișoianu s-a deplasat la Paris pentru a-l convinge pe Romulus Boilă să-și retragă demisia însă acesta s-a menținut pe poziția sa, susținând punctul de vedere al lui I. Rațiu. Fiind informat de Vișoianu referitor la insuccesul înregistrat de el la Londra și Paris, Mihai a plecat cu „treburi urgente“ în Elveția pentru a nu-l primi pe I. Rațiu, iar fostul general Petre Lazăr a plecat la Paris pentru a stabili la fața locului poziția celorlalți membri ai C.N.R. și să comunice lui Romulus Boilă că „regele“ nu-i aprobă demisia. 

Acest sprijin moral acordat de Mihai lui Vișoianu și greutățile pe care le întâmpină Rațiu în vederea întâlnirii cu Mihai, a determinat grupul Rațiu-Boilă-Serdici să ceară public înlăturarea actualei conduceri a C.N.R. și formarea unui „guvern“ capabil să realizeze „unitatea de acțiune națională în exil“. 

 

În acest scop George Serdici în calitate de membru al așa-zisului Comitet Executiv al P.N.Ț. în exil, a dat publicității două scrisori intitulate „Până când?“ și „Punerea la punct“, iar prin fițuica „Buletinul informativ al românilor din exil“ (B.I.R.E.), începând din 1 iunie 1963, s-a dat publicității un număr de trei articole pe tema: 

„Ineficacitatea actualei conduceri a C. N. R“; „Necesitatea formării unui nou guvern român în exil“ și „Obiectivele și sarcinile ce trebuie să stea în fața guvernului“, făcându-se referiri directe la Mihai de Hohenzollern căruia i se cere să sprijine acțiunea respectivă. 

Această măsură propagandistică are drept scop să demaște inactivitatea actualei conduceri a C.N.R. în frunte cu Vișoianu, să intimideze pe Mihai, să popularizeze în rândul fugarilor „meritele“ unor elemente active cu pretenții la acapararea conducerii emigrației române, printre care se numără îndeosebi I. Rațiu. 

Deși I. Rațiu și-a manifestat hotărârea să înlăture actuala conducere a C.N.R. și fără asentimentul lui Mihai, Rațiu continuă să încerce obținerea unei întâlniri cu Mihai pentru a-i explica situația creată și punctul lui de vedere. 

Astfel, în cursul lunii iulie a.c., I. Rațiu, sub pretextul că participă ca observator al organizației „Europa Liberă“ la o conferință la Geneva, a plecat în Elveția pentru a se întâlni cu G. Serdici, pentru ca împreună să ia legătura cu Mihai care se găsește tot în Elveția, în scopul de a discuta problemele actualei conduceri a C.N.R. și reorganizarea fugarilor români sub o conducere unică.

Potrivit unor informații recent primite rezultă că I. Rațiu a reușit să mai atragă de partea sa pe Brutus Coste, secretar general al A.N.E.C. și pe alți câțiva legionari cu funcții, stabiliți la Paris. 

Din informațiile pe care le deținem rezultă că I. Rațiu subvenționează acțiunea pentru înlăturarea lui Vișoianu din C.N.R. și formarea unui „guvern“ în exil, din banii primiți de la C.I.A. prin intermediul generalului american M. F. Delgado, cadru al acestui serviciu de spionaj, care lucrează la Londra ca șef al organizației „Europa Liberă“. 

Banii sunt depuși pe numele lui I. Rațiu la sucursala „Kurts Bank London“ din Piccadily Street. 

Grupul Rațiu-Serdici-Boilă intenționează ca după formarea „guvernului“ respectiv, în care I. Rațiu va ocupa postul de „prim-ministru“, să se ceară recunoașterea lui de către puterile imperialiste ca singurul „reprezentant legal“ al poporului român în diferite organisme internaționale. 

Ecoul acțiunii propagandistice inițiate de grupul Rațiu-Serdici-Boilă, în Europa, s-a făcut simțit și în S.U.A. ca urmare a difuzării celor două scrisori ale lui Serdici, tuturor organizațiile de fugari din S.U.A. 

Ideea eliminării actualei conduceri a C.N.R., reorganizarea lui și pe această bază „realizarea unității naționale de acțiune“ sub un „guvern“ format din elemente tinere a fost îmbrățișată și de trădătorii de patrie: Emil Onaca, președintele „Comitetului Central al Tineretului din Țările Captive“, Viorel Trifa, conducătorul grupului de biserici ortodoxe românești aflate sub influența fugarilor și conducătorul organizației de tineret „Aroy“, Pătru Mircea, agent provocator al F.B.I., Smărăndescu Nicolae, Hațeganu V., Petre Nicoară și alții. 

De menționat este faptul că începând de la 22 iunie a.c., fostul comandor Pătru Mircea s-a deplasat prin S.U.A., unde sunt concentrați fugarii români, cu misiunea de a discuta cu fugarii și mai ales cu legionarii, care țin sub influență organizațiile și asociațiile românești în scopul de a stabili cine se pronunță pentru C.N.R. în forma actuală și cine se pronunță pentru reorganizarea comitetului și alcătuirea lui pe baze noi. 

Pătru Mircea face acest sondaj pentru a stabili punctele de vedere ale fugarilor după care îl va informa pe Vișoianu. O astfel de acțiune întreprinde printre fugarii români și trădătorul Butariu Miron în scopul de a-l informa la rândul său pe Vișoianu. 

Un alt grup, în frunte cu legionarul Aristide Nicolae, șef de garnizoană și Lucia Trandafir, comandant legionar, nu se arată de acord cu nici una dintre formulele ce se discută. 

Ei susțin că emigrația trebuie constituită din acele organizații naționale care să fie afiliate la organizațiile politice autohtone și care în decursul activității lor s-au dovedit cele mai consecvente în lupta împotriva comunismului și pentru „eliberarea“ țărilor socialiste. 

Unii legionari, ca de exemplu Roman Gheorghe, înclină spre un C.N.R. reorganizat, unde legionarii să aibă rolul conducător. 

În zilele de 4, 5 și 7 iulie a.c., la Detroit a avut loc o convorbire a șefilor grupurilor legionare din S.U.A. și Canada, pe această temă, cei mai mulți dintre ei fiind de părere că nu trebuie să sprijine acțiunea lui Serdici George și Onaca Emil de a elimina actualii conducători ai C.N.R. 

Aceștia consideră că C.N.R. și așa este compromis iar elementele tinere din S.U.A. și Canada trebuie recrutate și educate în spirit legionar pentru a fi capabile de acțiuni concrete împotriva țării noastre. 

Organele noastre urmăresc evoluția acțiunii preconizate și vor întreprinde noi măsuri pentru adâncirea contradicțiilor și dezmembrarea organizațiilor fugarilor români. 

A.C.N.S.A.S., fond S.I.E., dosar nr. 45, vol 3, p. 191–196.