Doctorul Dumitru Mohan a ajuns în Oradea în 1984, la un an după ce a terminat specializarea în neurochirurgie la Bucureşti, şi a rămas în Bihor.
De origine sibian, Mohan este astăzi unul dintre cei mai cunoscuţi neurochirurgi din ţară. El se diferenţiază de colegii de breaslă printr-o pasiune stranie: colecţionează tumori. Ideea l-a dominat încă de pe băncile institutului. „La Clinica de Neurochirurgie din Bucureşti, unde am învăţat eu, profesorul Constantin Arseni alcătuise o colecţie de câteva sute de tumori. Mi se părea fascinant când le folosea în timpul orelor de curs. Atunci mi-am zis că şi eu îmi voi face o asemenea «bază de date», ca material didactic pentru studiu şi cercetare“, povesteşte medicul Mohan. Cabinetul-muzeu
Cabinetul îngust al chirurgului de 57 de ani aduce astăzi mai degrabă a muzeu, decât a loc pentru consultaţii. În faţa biroului, pe o canapea, „tronează“ portretul mentorului său, profesorul Constantin Arseni, iar puţin în dreapta, pe nişte rafturi, străjuite de mormane de cărţi, stau frumos rânduite 70 de borcane cu bucăţi de carne în formol. Tumori cât pumnii unui copil, hernii de disc sau malformaţii de câţiva centimetri ale sistemului neuronal.
„Aici nu sunt toate tumorile pe care le-am extras de-a lungul anilor. Le-am păstrat doar pe acelea de consistenţă densă şi dură, compacte, neciopârţite de bisturiu. Unora, care le-au cerut, le-am şi dat să le ducă acasă“, spune neurochirurgul prin mâna căruia au trecut mii de pacienţi. „Cea mai mare tumoare pe care am păstrat-o are în jur de 15 centimetri. A fost bifrontală şi am extras-o în 1993 din capul unei bihorence de 43 de ani. Când vine la control, femeia, acum în vârstă de 58 de ani, nu se plânge decât că, din când în când, o mai doare capul. Nici nu vrea să se uite la «acvariul» în care pluteşte tumoarea ei“, zâmbeşte medicul. Cauze: iradiaţiile, gudroanele şi nitriţii
Pe lângă faptul că tumorile îi servesc drept material didactic la catedra Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea, profesorul Mohan spune că pe baza lor se stabileşte şi tratamentul bolnavilor. „După extirpare, fiecare tumoare este trimisă la laborator, pentru a se stabili natura ei: benignă sau malignă. În funcţie de tipul tumorii, se stabileşte tratamentul postoperatoriu: chimioterapie, radioterapie sau cobaltoterapie“, explică doctorul.
În opinia lui Dumitru Mohan, principalele cauze care duc la formarea tumorilor sunt iradiaţiile, munca în medii toxice, gudroanele şi nitriţii. „Eu nu spun ca oamenii să nu mănânce peşte. Spun doar că am avut o grămadă de cazuri în care paienţii au ajuns la mine pentru că au mâncat conserve de peşte. Conţin nitriţi“, susţine medicul. CAZUL TRACTORISTULUI DIN BEIUŞ
Creierul, acoperit cu muşchi de la coapsă Neurochirurgul Dumitru Mohan nu păstrează ca amintire doar tumori. Are şi cutiuţe cu schije de metal, pietre de polizor sau bucăţi de granit. Toate extrase din creierul pacienţilor. Cu cel mai greu caz, spune doctorul, s-a confruntat chiar la începutul carierei. „În 1985, un bărbat din Beiuş de vreo 35 de ani a fost adus la spital cu un sfert din cap lipsă. În spatele tractorului, şi-a montat singur un disc abraziv ca să taie nişte ţevi.
Discul s-a spart, iar jumate din el i-a retezat partea stângă a capului, până aproape de pomete, după care s-a înfipt în casa vecinului, la 16 metri distanţă. Când a ajuns la spital, deşi încă mai dădea semne de viaţă, nu i-am dat mai mult de 1% şanse de supravieţuire. După trei intervenţii chirurgicale, i-am scos şase bucăţi de piatră din cap, iar creierul i l-am acoperit cu o fâşie din muşchiul de pe coapsă. După şase luni de spitalizare, i-am dat drumul acasă. Acum vine singur la control. A rămas cu o semipareză pe partea dreaptă, însă trăieşte şi munceşte normal“, îşi aminteşte, cu mândrie, doctorul Mohan.
Recomandările noastre
