Emisarul internaţional pentru Siria, Kofi Annan, încearcă să implice Iranul în procesul de mediere menit să soluţioneze criza siriană care pare să scape de sub control, pentru a profita de influenţa pe care această ţară o are asupra autorităţilor de la Damasc, în ciuda faptului că statele occidentale sunt reticente faţă de o asemenea propunere.
"Iranul este o ţară care joacă un rol foarte important în regiune şi aş dori să ia parte la soluţionarea conflictului sirian", a declarat Annan în faţa presei la încheierea unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU, după ce a recunoscut un eşec al planului său de pace pentru Siria, care "nu a fost pus în practică".
În urma intensificării violenţelor din Siria, Kofi Annan pare să aibă în vedere o nouă strategie, căutând să obţină participarea directă în procesul de medieire a ţărilor care au o anumită influenţă asupra părţilor implicate în conflict. Astfel, el examinează posibilitatea constituirii unui grup de contact pentru Siria, din care să facă parte membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate (SUA, Marea Britanie, Franţa, Rusia şi China), dar şi statele vecine Siriei şi cele care au o anumită influenţă în regiune, cum ar fi Turcia, Arabia Saudită, Qatarul sau Iranul.
Annan a precizat că această idee este în curs de examinare, iar componenţa grupului de contact încă nu a fost stabilită, dar susţine includerea Iranului în acest format al negocierilor, întrucât doreşte să se bazeze "pe statele cu influenţă reală" pentru a întocmi o "foaie de parcurs" şi pentru a "orienta părţile în aceeaşi direcţie". Parte a problemei siriene
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar ideea lui Annan este privită cu reticenţă de statele occidentale, chiar şi ambasadorul Rusiei la ONU, Vitali Ciurkin, manifestând rezerve faţă de această propunere, potrivit agenţiei spaniole EFE. Ambasadorul SUA la ONU, Susan Rice, a declarat că Iranul nu poate face parte din grupul de contact pentru Siria întrucât el "este parte a problemei" siriene şi "este implicat activ în violenţele" din această ţară.
Nici adjunctul ambasadorului francez la ONU, Martin Briens, nu s-a arătat entuziasmat de această idee, considerând că acum este mai importantă "aplicarea planului de pace". Rusia susţine mai degrabă ideea unei conferinţe internaţionale privind Siria decât constituirea unui grup de contact, agreând invitarea unor ţări precum Iranul sau Arabia Saudită la o asemenea conferinţă, pentru că sunt actori "care au ceva de spus", cu toate că au primit "critici" din ambele părţi.
Nu este prima dată când Kofi Annan încearcă să obţină sprijinul Iranului pentru rezolvarea crizei din Siria. El a vizitat în acest scop Teheranul pe data de 11 aprilie, cu o zi înaintea intrării în vigoare a armistiţiului dintre armata siriană şi insurgenţi prevăzut în planul său de pace, dar pe care ambele părţi îl încalcă de atunci în mod constant. Alianţă strategică Siria şi Iranul sunt parteneri strategici. În februarie 2007, Bashar al-Assad şi Mahmoud Ahmadinejad puneau bazele a ceea ce numeau alianţa împotriva conspiraţiilor americane şi sioniste din lumea islamică. Presa britanică a dezvăluit anul trecut că, pe fondul intensificării mişcărilor de protest faţă de regimul de la Damasc, forţele de elită ale armatei iraniene, Gardienii Revoluţiei Islamice, au trimis sprijin logistic, dar şi combatanţi pentru a-şi susţine aliatul. Mohsen Chizari, al treiela în ierarhia Forţelor Quds, trupele responsabile de activităţile militare şi de culgere de informaţii din afara Iranului, afost detaşat în Siria pentru a instrui armata siriană. A adus cu el echipament de reprimare a demonstraţiilor, dar şi lunetişti şi specialişti în tehnici de filaj. Totuşi, în contextul creşterii presiunilor internaţionale asupra Siriei şi a dovezilor tot mai evidente privind atrocităţile comise de regimul de la Damasc, Iranul a cerut, în august 2011, prin vocea ministrului său de Externe, Ali Akbar Salehi, ca Siria să "răspundă cererilor propriului popor".
Recomandările noastre
