Nebuloasa Stingray este o nebuloasă planetară ; în acest caz, numele nu are nimic de-a face cu planetele. Acești nori din spațiu au ajuns să fie numiți planetari deoarece păreau rotunzi, ca niște discuri mici, observați prin intermediul telescoapelor optice timpurii. Astăzi știm că există stele pe moarte în centrele nebuloaselor planetare. Nebuloasa este un giulgiu pentru stea, dacă vreți. Pe măsură ce moare, steaua suflă, îndepărtează, straturile sale exterioare.
Astronomii au știut întotdeauna că acești nori sunt temporari. Pur și simplu nu știau că se pot estompa atât de repede în strălucire, pe o scară de timp atât de scurtă, umană, nu cosmică. Membrul echipei de cercetare, Martín A. Guerrero de la Instituto de Astrofísica de Andalucía din Granada, Spania, a declarat:
”Acest lucru este foarte, foarte dramatic și foarte ciudat. Ceea ce asistăm este evoluția unei nebuloase în timp real. Într-un interval de ani, vedem variații în nebuloasă. Nu am văzut asta până acum cu claritatea pe care o obținem cu aceste foto Hubble.”
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, modificări fără precedent ale luminii emise de azotul strălucitor - hidrogenul și oxigenul fiind, deja, consumate de steaua pe moarte din centrul nebuloasei.
Emisia de oxigen, în special, a scăzut în luminozitate cu un factor de aproape 1.000 între 1996 și 2016.
Astronomul Bruce Balick de la Universitatea din Washington și-a petrecut cariera studiind nebuloasele planetare, fiind autorul mai multor studii pe domeniu. El a declarat:
”Schimbări în nebuloase s-au mai văzut, dar ceea ce avem aici sunt schimbări în structura fundamentală a nebuloasei. În majoritatea studiilor, nebuloasa devine, de obicei, mai mare. Aici, își schimbă în mod fundamental forma și devine mai mică și face acest lucru pe o scară de timp fără precedent. Mai mult, spre surprinderea noastră, nu crește. Într-adevăr, inelul eliptic interior, strălucitor odată, pare să se micșoreze pe măsură ce se estompează.”
Recomandările noastre
