”Îți mulțumim, Joe!”, scandau mulțimile în fața unui președinte înlăcrimat, mulțumindu-i pentru o viață întreagă în slujba poporului. Dar oamenii îi mulțumeau totodată și pentru că nu mai candidează

Când oamenii din mulțime, adunați la United Center, au început să scandeze: “Îți mulțumim, Joe! Îți mulțumim Joe!”, președintele Biden s-a uitat în jos, chinuindu-se să își oprească lacrimile și lăsându-se invadat de admirația celor din jur.

Dar el știa. Se prea poate să nu fi vrut să recunoască. Dar știa. Da, oamenii îi mulțumeau pentru ceea ce a realizat într-o viață în slujba poporului. Dar, să fim cinstiți, ei îi mulțumeau și pentru că nu mai candidează, scrie nytimes.com.

Este greu de crezut că ar exista un alt moment dulce-amărui pentru un președinte care s-a aflat pe scena politică mai bine de o jumătate de secol și căruia acum, împotriva voinței sale, i se arată ieșirea. Oricât de sinceră ar fi fost, baia de caldă afecțiune din Chicago nu a putut ajunge până-ntr-acolo încât să vindece rănile din ultimele săptămâni.

Joe Biden, trimis la ”azilul prezidențial”

Oricât de mult l-ar fi ovaționat pe Biden și oricât de mult și-ar fi fluturat pancartele cu „We ♥ Joe” (Îl iubim pe Joe), miile de democrați, adunați în cadrul convenției lor organizate o dată la patru ani, l-au trimis la „azilul” prezidențial înainte ca el să fi fost pregătit. Astfel, Biden s-a trezit că nu mai poate vorbi în calitate de candidat la președinție în ziua de joi, aşa cum s-ar fi aşteptat în urmă cu o lună, când încă mai era candidatul democraţilor, ci că este nevoit să susţină un discurs luni seara, zi care este de obicei rezervată vedetelor apuse ale partidului.

În vârstă de 81 de ani, Biden nu prea a dat semne că era gata să plece. Deși a făcut o serie de autoironii legate de vârsta sa, el nu a prea dat de înțeles că era hotărât să se dea la o parte în urma presiunilor exercitate de colegii săi democrați, îngrijorați că lupta celui mai în vârstă președinte din istoria țării ar putea destrăma partidul. Atunci când a făcut-o, el a înfățișat demersul ca fiind un sacrificiu pentru a salva democrația de revenirea fostului președinte Donald J. Trump.

„A fost o onoare în viața mea să pot sluji ca președinte al vostru”, a declarat el în discursul de 52 de minute rostit în prima seară a convenției care sărbătorea nominalizarea vicepreședintei Kamala Harris drept succesoare a sa. „Iubesc această funcție, dar iubesc și mai mult țara”. „Îmi iubesc mai mult țara. Iar toată această vorbărie, legată de faptul că aș fi supărat pe toți cei care mi-au spus că trebuie să demisionez, nu este nicidecum adevărată”. În acel moment, mulțimea a început să scandeze: „Îl iubim pe Joe! Îl iubim pe Joe!” „Îmi iubesc mai mult țara”, a repetat Biden, „și trebuie să ne păstrăm democrația”.

Relațiile cu Nancy Pelosi

Poate că nu a dat semne că ar fi supărat, dar nici nu a renunțat la o modalitate de a acorda o anume iertare. După ce a părăsit sala, el a purtat o scurtă discuție cu reporterii de pe aeroport înainte de a pleca pentru o vacanță în California la bordul avionului Air Force One (avionul prezidențial american, n. red.) și a fost întrebat despre relațiile sale cu Nancy Pelosi, fosta președintă a Camerei Reprezentanților, care devenise o forță critică, încercând să îl silească să iasă din cursă. „Nu, nu am vorbit cu ea”, a spus el, după care a adăugat: „Eu am luat această decizie, nimeni altcineva”.

Lui Biden, renuțarea nu îi prea stă în fire. În cursul vieții sale, tragedia a dus la refacere, iar retragerea a dus la revenire. Principala caracteristică a lui Biden a fost dârzenia. Redresarea a fost povestea vieții sale. La Convenția din 2008, atunci când, pentru prima oară, a acceptat nominalizarea ca vicepreședinte, Biden le-a spus delegaților că „renunțarea e de neiertat”.

„Îți suntem pe veci recunoscători”

De fapt, pentru Kamala Harris și pentru democrați, obiectivul prinicipal a părut să fie acela de a-l face pe Biden să se simtă mai bine, ei știind cât de rănit s-a simțit atunci când unii dintre cei mai apropiați aliați ai săi l-au dat la o parte. Pentru democrați, problema a fost aceea de a nu părea că îl tratează cu superioritate. Dar partidul a ales să își asume riscul prin pancarte cu ”Mulțumim!” și „We ♥ Joe”.

„Îți suntem pe veci recunoscători”, a declarat Harris într-un scurt discurs din timpul serii.

„Îți mulțumim, Joe Biden, pentru felul în care ai condus”, a declarat Alexandra Ocasio-Cortes, o reprezentantă din New York.

„Îți mulțumim, Joe Biden, pentru activitatea ta de o viață și pentru felul în care ai condus”, a spus fostul secretar de stat, Hillary Clinton.

Senatorul Chris Coons, din Delaware, un aliat apropiat al președintelui, a condus ovațiile celor care scandau ‚We love Joe!’ pentru a pregăti atmosfera dinaintea sosirii lui.

Discursurile democraților

Dar democrații și-au prelungit omagiile printr-un șir de discursuri care au durat atât de mult, încât l-au scos pe Biden din ‚prime time’ (în radio și tv, timpul de transmisie cu cea mai mare audiență, n. red.), astfel încât el nu și-a început discursul decât pe la ora 23.30 (ora Washingtonului) – un mare defect pentru planul unei convenții moderne.

Democrații au depășit programul atât de mult, încât au trebuit să renunțe la un videoclip realizat ca omagiu adus președintelui în retragere.

Dacă asta a fost sau nu pe placul lui Biden, el nu a spus-o, dar nici nu și-a scurtat propriul discurs. El avea multe lucruri de spus și le-a spus. O bună parte a fost un ‚Joe Biden Clasic’ – toate temele familiare, povești despre hockey și niște povești cam discutabile. Uneori, el a redat aproape cuvânt cu cuvânt un discurs din 2020, ajungând până la rasiștii cu „venele umflate” care au mărșăluit în Charlottesville, Virginia, în 2017.

Joe Biden a părăsit scena pe melodia ‚Higher Love’

Toate sintagmele sale favorite erau și ele acolo... „nu glumesc” și „vorbesc serios”.

Și apoi, după ce toate îmbrățișările, uralele și saluturile s-au terminat, Joe Biden a părăsit scena pe melodia ‚Higher Love’ (O dragoste mai mare) a lui Whitney Houston, pierzându-se în noapte și părăsind Convenția pentru a-și petrece restul săptămânii într-o scurtă vacanță. Nu mai era convenția lui, nu mai era partidul lui și, curând, nu mai este nici vremea lui. Un nou capitol începe, iar el va trebui să scrie un nou scenariu. (Traducerea-Rador)