
În Europa aproape totalitatea comentariilor recente privind schimbarea administrației americane se referă la consecințele pe care inaugurarea președinției lui Donald Trump le va avea pentru politica externă americană și deci pentru noua formulă a ordinii mondiale care va veni odată cu aceasta. În America dezbaterea însă se referă la consecințele pe care schimbarea administrației în egală măsură, dacă nu în mai mare măsură le va avea pentru viața politică internă.
Nu ne propunem să ne referim aici nici la consecințele pentru realitățile economice americane, nici la consecințele pentru dinamica societății americane și nici la ansamblul evoluțiilor pe care această schimbare de regim politic o poate avea asupra stabilității societății americane, vom încerca să ne referim astăzi la exact acele lucruri la care Joe Biden, la sfârșitul mandatului său, în ultimul discurs s-a referit – Noua Formulă a Puterii în Statele Unite ale Americii.
Joe Biden susținea în mod îndreptățit că statul american poate intra sub controlul absolut și nelimitat al unei oligarhii, prin preluarea unor importante poziții în statul american de către personaje care controlează zeci, sute chiar de miliarde de dolari, începând chiar cu noul președinte. Un asemenea regim distonează în mod flagrant cu tradițiile democrației americane sau poate denatura foarte repede esența acesteia.
Dar America a cunoscut deja un episod la care niciodată, nimeni nu s-ar fi așteptat, episodul contestării violente la Capitoliu a rezultatului alegerilor prezidențiale la data de 6 ianuarie 2021. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că multe dintre lucrurile care păreau în urmă cu o vreme imposibile se întâmplă astăzi.
Această nouă realitate poate avea consecințe planetare care pot atinge aproape direct și România. De pildă, caracterul atipic al presupusei participări la momentul inaugurării președintelui Trump (menționând faptul că nu știm încă la această oră care sunt participanții) poate fi o dovadă în acest sens. Dar este mult mai rău decât atât. Spre exemplu apariția în prim-planul politicii românești a unui personaj incongru, contradictoriu, și de un populism extern, care nu dorește de fapt decât să preia controlul asupra instituției de reprezentare a statului roman (președinția) reprezintă modalitatea prin care se încearcă destabilizarea unei țări democratice prin instalarea haosului.
Oficiali ai statului român ne spun că această nouă realitate este rezultatul unei imixtiuni externe venind de la Est. Dar este foarte clar că totul se înscrie într-un moment ciudat în care cea mai mare parte a Europei este atacată, se află în plin război hibrid, din Croația în Polonia și din Franța în Germania. Vom vedea ce efecte va avea schimbarea administrației de la Washington asupra acestui război hibrid în plină desfășurare și cât de coerentă va putea fi lumea liberă în încercarea sa de a se apăra.