Despre lansarea candidaturii lui Victor Ponta, pe Arena Naţională, în cadrul unui eveniment cu accente megalomanice, înfricoşătoare uneori, s-au spus deja foarte multe lucruri. Reţelele sociale au explodat. Majoritatea comentariilor fac referire, pe bună dreptate, la perioada comunistă. Victor Ponta este asemuit cu Nicolae Ceauşescu; lansarea candidaturii sale, cu paradele de 23 august; roşul de pe stadion, cu steagurile Partidului.
Pe stadion, entuziasmul nu a fost atât de mare. Din tribune, de la o distanţă mare, Victor Ponta s-a văzut mic. Susţinătorii săi se vor fi întrebat, poate, dacă nu cumva este un semn. Le-or fi răsunat în urechi vorbele lui Traian Băsescu, de acum 10 ani: "Adriane, nici nu ştii/Cât de mic începi să fii!" Oare blestemul ăsta îl va urmări şi pe Victor?
Pe unii, acest cult al personalităţii îi sperie. Adevărul este că nu poţi să nu te întrebi cum va conduce Victor Ponta România, când îl vezi cât de bine se simte, la doar 42 de ani, în postura de protagonist al unor manifestări de tip nord-coreean, organizate chiar de ziua sa.
Victor Ponta are şansa sa în perspectiva prezidenţialelor. Unii spun că este favorit. Eu am dubii. Multe se mai pot întâmpla până în noiembrie. Şi Adrian Năstase, şi Mircea Geoană se vedeau câştigători cu o lună şi jumătate înaintea alegerilor. Au fost îngropaţi de nişte stenograme de partid şi de o vizită nocturnă la S. O. Vântu.
Ne puteți urmări și pe Google News
Eroarea fatală pe care Victor Ponta o poate face este să trezească marea masă de alegători, scârbiţi de politică. De regulă, aceştia nu votează. Au renunţat să o facă. Îşi calcă însă pe inimă, atunci când se simt sfidaţi de un politician în mod repetat şi ostentativ. Atunci, se duc la vot şi îi aplică politicianului o corecţie. O lecţie usturătoare de umilinţă.
Adrian Năstase a simţit-o pe pielea lui. În 2004, declicul a fost corupţia sufocantă pe care o patrona. Şi aroganţa sa. Îmi amintesc din acea perioadă o fotografie din "Academia Caţavencu", cu familia Năstase la malul mării şi fostul premier spunându-i fiului cel mic:" Uite! Aceasta este Marea Neagră. Într-o zi va fi a ta". Cam asta era starea de spirit pe atunci. Aveai senzaţia că, dacă Năstase va ajunge preşedinte, un PSD-ist îţi va suna la un moment dat la uşă, îţi va intra în sufragerie, îţi va lua televizorul şi îţi va zâmbi complice: "E pentru Domnul Năstase".
De Victor Ponta, eticheta corupţiei nu s-a lipit aşa de bine ca de Adrian Năstase, deşi patronează un Partid, un Sistem la fel de corupt. N-a fost însă implicat direct în scandaluri de corupţie, deşi apropiaţi de-ai săi dau cu subsemnatul la DNA, baronul Duicu este acuzat că a făcut trafic de influenţă din anticamera biroului său de prim-ministru. Nici imagine de arogant nu are, deşi nu-i lipseşte acest atribut.
Spre deosebire de Adrian Năstase, Victor Ponta nu are realizări măreţe, cu care să încerce să seducă electoratul. Pe vremea lui Năstase, România a intrat în NATO, a finalizat negocierile de aderare la UE. Pe vremea lui Ponta, USL şi-a bătut joc cum a ştiut mai bine de apartenenţa României la familiile europeană şi euro-atlantică. Ca să nu vorbim de situaţia economică. Sub Năstase, România şi-a consolidat creşterea economică, în regimul Ponta, suntem în recesiune.
Încercarea de a ascunde marile goluri din mandatul său de premier cu manifestări megalomanice, sau cu un naţionalism gol de conţinut şi accente comunistoide, care să convingă că este adulat de popor, s-ar putea să-i fie fatală lui Victor Ponta. Pentru că astfel de gesturi sunt sfidătoare, stârnesc dezgustul oamenilor decenţi şi îi revoltă pe cei care ştiu că România lui Ponta a regresat. Dacă aceşti oameni vor alege să vină la vot în noiembrie, Victor Ponta va primi şi el lecţia umilinţei.
Recomandările noastre
