O incapacitate ministerială de moder nizare și eficientizare a școlii, demonstrată în ultimii 25 de ani de toți cei care s-au perindat prin conducerea acestui focar de incultură și analfabetizare numit sistemul de învățământ.
Autor; Alexandru Cristian Slătinaru (profesor) (foto jos stanga)
Îmi amintesc de un vechi prieten, profesor universitar, care îmi povestea cum au organizat examen de admitere la facultate. Din 400 de candidați, au reușit 6. Astfel s-au văzut nevoiți să renunțe la examenul de admitere și i-au primit pe toți. Cine se face vinovat de asta? Eu cred că vina aceasta se împarte în două: societatea civilă pe de o parte și directori, inspectori, guvernanți, pe de altă parte. Educația primită în comunism se resfrânge asupra prezentului prin glorioasa nepăsare. Pentru că nu e normal, ca părinte, să nu te interesezi deloc de scumpa ta odraslă 12 ani iar apoi 
să realizezi că el e un adolescent cu o gândire mediocră, rezultat obținut cu greu prin munca și sudoarea unor cadre didactice. Orice părinte de elev trebuie să meargă la școală măcar odată pe lună. E obligat! Dar pentru că doctrina comunistă își pune amprenta și acum, puțini părinți sunt cei care s-au democratizat, atât în cultură, cât și în educație, și au început să pună accent pe formarea tânărului, ca om educat și cult. Clar, e o vină imensă a acelor părinți care nu vizitează școala și cărora nu le pasă de propriul copil. Dragilor, școala educă împreună cu familia și societatea. Nu lăsați asta doar în grija profesorilor, ca apoi să aveți ce reproșa școlilor și să înscenați tot felul de pomeni subite, distribuite prin școli, doar-doar aveți ceva atenție și trece plodul clasa.
Familia, rol important
Un sfat prietenesc pe care îl acord tuturor ce au în grijă elevi ai școlii românești: nu abandonați școala și copiii dumneavoastră în ea! Voi sunteți vinovați de viitorul sumbru pe care acești copii îl vor avea. Sunt și eu un produs al celor 25 de ani de reformizare educațională, dar mama m-a învățat ce muzică să ascult, ce să citesc și mai presus de toate, cum să mă comport. Asta s-a întâmplat atât înainte de a deschide abecedarul, cât și în timpul școlarizării mele. Iar cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână vizita catalogul! Pe de altă parte, avem o mare parte din vină îndreptată către miniștri, secretari de stat și alte „lozinci” guvernamentale ce au cârmuit M.E.C. Programele școlare depășite și fără finalizare practică, împreună cu manuale auxiliare incomplete și greșite, fac meseria de dascăl aproape imposibilă. Ca să nu mai vorbim de lipsa de motivație pe care elevii o dezvoltă atunci când trebuie să tocească – nu să învețe. Am terminat un liceu de artă pe clasa de muzică. Problema e că am făcut 2 ani de chimie, matematică, biologie și fizică. Nu mai știu nimic, dar aveam note și teste la obiectele acestea, diferite total de obiectul meu de studiu. În loc de ore educaționale, eu făceam calcule la fizică și chimie!? Atât timp cât avem un sistem educațional politizat, subfinanțat și corupt, școala românească naufragiază către nicăieri. Mă rog și sper ca cineva, vreodată, să aibă sorți de izbândă împotriva manipulatorilor care conduc și îmbolnăvesc educația românească!
Recomandările noastre
