După experiențele managerilor din străinătate, directorii și antreprenorii români încep să își ia pauză de la jobul care-i solicită prea mult, invocând anul sabatic.

”Mi-e greu. Am o stare de oboseală, încât mi-aș lua un an de vacanță!”. Câți dintre români nu au gândit sau rostit această frază, mai ales într-o perioadă în care presiunea de la serviciu, indiferent de domeniu, a crescut simțitor din cauza crizei.

Sunt destui care au trecut de la vorbă la faptă, sătui de traiul stresant. Octavian Segărceanu, unul dintre cei mai cunoscuți oameni din publicitatea românească, a avut curajul să renunțe la tot și să plece un an în lume. Fost director de creație adjunct la McCann Erickson, el a renunțat să se mai agite pentru concepte de reclame și a decis să facă o schimbare. Și-a luat biletul de avion în toamna lui 2007, urmând ca în 2008 să plece. 

”A fost vorba de o profundă criză existențială. Simțeam că traversez un proces accelerat de alchimie inversă”, își motivează Segărceanu decizia. Nu a plecat într-o vacanță de relaxare, nici măcar nu a plănuit să petreacă un an pe meleaguri străine. Călătoria lui Sega, căci așa este cunoscut cel care acum face regie de spoturi publicitare, a fost inițial de trei luni, în India, la Osho International Meditation Resort. ”La finalul perioadei, am simțit că încă nu mă pot întoarce, că mai am multe de explorat. Așa că am plecat spre Nepal, unde am trăit una dintre cele mai importante experiențe ale călătoriei și a vieții mele”, rememorează publicitarul.

Au urmat India, Tailanda, Coreea de Sud. ”S-a întâmplat din aproape în aproape, din ce în ce mai puțin planificat și din ce în ce mai liber”, mai povesteşte Segărceanu.

Din India a plecat spre Nepal. ”Am urmat un curs de Vipassana în izolare, am intrat în contact cu învățătura lui Buddha și am simțit într-o oarecare măsură ce este Dhamma, Calea spre Adevăr dincolo de orice cultură, credință, dogmă sau system religios”, povestește Sega.

Se poate trăi bine cu 500 de euro pe lună

În India, a stat o lună și jumătate fix în Dharamsala, inima budismului Tibetan în exil. Au urmat Rishikesh, Varanassi și Bodh Gaya (locul unde s-a iluminat Buddha). Astfel au mai trecut două luni din anul sabatic al lui Segărceanu. A urmat Coreea de Sud, înapoi în Calcutta, de unde a zburat spre Mumbai, orașul de legătură pentru zborul de retur în România.

Toată distracția: aproximativ 15.000 de euro, o mare parte din aceștia însemnând banii de pe urma vânzării unei mașini. Potrivit acestuia, în India, Nepal sau Tailanda se poate trăi bine cu 500 de euro pe lună, în condițiile în care o noapte de cazare la o pensiune decentă costă 3-5 euro, iar mâncarea nu depășește echivalentul a șapte euro pe zi.

”Am cheltuit mai mult în Coreea de Sud și pe zborurile între țările menționate”, explică Segărceanu.

Cariera, o mină în care muncesc fără bucurie

Experiența trăită nu i-a curmat cariera în publicitate, iar mai nou, cuvântul carieră are pentru el o conotație mai degrabă negativă.

”Este o mină în care muncesc fără bucurie cei condamnați la muncă silnică. Mai devreme sau mai târziu, mina se surpă peste ei”, spune acesta. ”Atitudinea mea față de muncă este radical schimbată după experiența anului sabatic. Munca nu mai este pentru mine o corvoadă, ci un act meditative, un mod natural prin care mă pot manifesta, contribui la binele celorlalți și câștig existență fără ambiții sau teama de eșec”, adaugă acesta.

Workshopuri pentru oamenii de afaceri ”stresați”

Tocmai pentru a împărtăși această experiență, Octavian Segărceanu intenționează să organizeze workshopuri pentru oamenii de afaceri ”stresați”.

Bogdan Surdu (30 de ani), antreprenor cu afaceri în consultanță IT, anunţă că are de gând să urmeze exemplul lui Sega şi să-şi ia un an lumea-n cap, colindând prin lume. În toamnă, el își va lăsa afacerile de la București luând calea Asiei. Și-a bugetat deja 20-25.000 de euro.

”Biletul de avion pentru înconjurul lumii costă aproximativ 7.000 de euro și include 15 zboruri long haul. La această sumă se adaugă încă 2.000 de euro reprezentând vaccinuri, asigurări etc.”, explică tânărul care și-a bugetat o cheltuială de 30-40 de euro pe zi pentru mâncare, transport și cazare.”Multe bilete de avion locale o să le iau pe mile, am 500.000 de mile nefolosite, iar în cazuri excepționale voi apela și la cash pentru excursii mai importante, intrări la obiective etc”, spune Surdu.  ”Lucrez de foarte multă vreme în domeniul IT, am propria firmă din anul 2000 și cred că e timpul să fac și altceva după ce mă întorc”, își motivează acesta călătoria. ”Vreau să plec singur, dar am prieteni care vor să vină în diverse orașe, să explorăm împreună zona două-trei săptămâni. O sa-mi vizitez mulți prieteni prin toată lumea, rude etc”, adaugă acesta.

Dacă pleci, plecat rămâi

Mulți dintre cei care, deși intenționează să intre în concediu prelungit nu o fac, își motivează alegerea pe motiv că un an absență poate dăuna carierei. 

”În România nu sunt foarte multe cazuri de an sabatic. În plus, din pricina costurilor sau a lipsei unui venit sigur pentru o perioadă mai lungă, doar cei din top management își pot permite o asemenea vacanță”, explică pentru Capital Minola Jac, marketing manager al companiei de resurse umane Gi Group. ”Mai mult, angajatorul nu este fericit să nu-l aibă pe respectivul la muncă și mai ales să-i păstreze jobul”, adaugă aceasta.

De obicei, cei care optează pentru anul sabatic sunt oameni care au ajuns la o maturitate profesională, în jur de 40-45 de ani.

”S-a putut observa că un antreprenor care s-a rupt un an de afacerea sa, s-a întors, dar s-a apucat de altceva. Şi la angajați se aplică aceeaşi “regulă”: cei care pleacă un an, de obicei, nu se mai întorc la același loc de muncă”, mai explică specialistul. Potrivit Minolei Jac, în România nu există o bază legală care să prevadă o vacanţă mai lungă de o lună şi jumătate, nicidecum pentru un “an sabatic”.

Multinaţionalele oferă o vacanță sabatică Oficial, sabatul, reprezintă o pauză de la activitatea profesională, cuprinsă între două luni și un an. În timpurile noastre, sabatul este luat de o persoană cu scopul de a-și atinge niște ținte. Mulți scriu o carte, în timp ce alții călătoresc în lume, cu scopul relaxării. Sunt multe companii mari din lume, unde anul sabatic este luat o dată la șapte ani, de obicei petrecuți în aceeași companie.

Alte multinaţionale oferă o vacanță sabatică, neplătită însă, pentru cei care au nevoie de o pauză în carieră. Conceptul este utilizat frecvent în Marea Britanie, unde aproximativ 20% dintre companii au o politică a anului sabatic, alte 10% dintre firme luând în calcul introducerea acestei reguli. În Statele Unite, academiile oferă profesorilor astfel de vacanțe dacă aceștia și-au îndeplinit foarte bine sarcinile de serviciu și perioada de timp petrecută departe de universitate presupune și o documentare. În cele mai multe cazuri, înțelegerea constă în jumătate de an plătit integral, cealaltă jumătate doar cu 50% din salariu.