AFACERI CU ZUMZET. În urmă cu 11 ani, buzoianca Simona Necula a hotărât că este vremea să renunţe la cele 120 de hectare de teren pe care le cultiva cu cereale pentru o afacere mult mai plăcută: apicultura.

EVZ prezintă astăzi un alt reportaj din proiectul "Idei pentru România 255". Participă la concursul organizat de EVZ şi MCSI pentru a câştiga un laptop şi pentru a afla mai multe despre importanţa investiţiilor IT&C în comunităţile mai puţin dezvoltate din România. Amara este un sat de 1.700 de locuitori din comuna Balta Albă, judeţul Buzău. Se ajunge aici pe un drum asfaltat, care pleacă din Râmnicu-Sărat. Înainte de a intra în sat, sar în ochi sutele de hectare cultivate cu floarea soarelui sau rapiţă, dar şi salcâmii care mărginesc şoseaua. Aceste plante fac ca zona să fie excelentă pentru albinărit.

"La mine, totul a pornit ca o tradiţie", spune Simona Necula, în vârstă de 38 de ani, care a renunţat la viaţa în Râmnicu-Sărat pentru traiul de la ţară. Bunicul Simonei era, în comunism, unul dintre numeroşii apicultori din Amara. Nepoata a împrumutat pasiunea pentru albinărit şi a început timid, în 1999, cu o mână de stupi. A lăsat 120 de hectare de pământ pentru 43 de stupi Dar aceasta nu a fost nici pe departe prima experienţă în agricultură a Simonei. Ba chiar, până să se apuce de stupi, a suit şi la volanul unui tractor. "Aveam o grădină, ţin minte că aveam maşini întregi de salată, de mărar, vindeam de toate la piaţă. Apoi, cu soţul, m-am ocupat de o asociaţie agricolă. Aveam 50 de hectare, pământul nostru plus cel luat în arendă", spune ea. Însă, fără irigaţii, cu un preţ de nimic la grâu şi producţii din ce în ce mai mici de la an la an, familia Necula a hotărât că e vremea pentru altceva.

Au hotărât să cultive în continuare 10 hectare de teren, pământul lor, şi să mizeze pe succesul unei afaceri cu albine. Dacă în agricultura "la hectar" în familia Necula cânta cocoşul, în albinărit vioara-întâi a fost mereu Simona. "Este o plăcere să lucrezi cu animale atât de inteligente", spune femeia-apicultor. Are în mână un fagure artificial (foto dreapta) şi explică: "Îşi construiesc singure cămăruţe pe fagure: în mijloc pun puii, pe margini au spaţii în care depun mierea, aici jos sunt trântorii, care sunt daţi afară din stup toamna, pentru că nu produc nimic". De la doi stupi la 90

În 2009, a reuşit să treacă de 30 de stupi. Şi, întrucât există bani europeni pentru crescătorii de albine care au minimum 29 de stupi, a făcut demersuri şi acum primeşte 1.500 de euro pe an pentru afacerea ei. Între timp, a ajuns la 43 de stupi. "Nu e greu de primit aceşti bani, dacă ştii să faci dosarul. Dar ai un plan strict şi trebuie să dovedeşti prin acte că te ţii de el", spune Simona Necula. Prin acest "control" al banilor investiţi se reuşeşte şi eliminarea evaziunii. "Prin factură dovedeşti că ai avut cantitate de miere din plan", explică ea.

Anul 2010 nu a fost unul foarte bun pentru apicultori, dar Simona tot a reuşit să strângă, la sfârşitul verii, 850 de kilograme de miere polifloră. În alţi ani, cu producţie mai bună, alege mierea de salcâm (mai scumpă şi mai căutată) de cea de rapiţă şi floarea-soarelui. "Marea problemă e distribuţia. Şi, ca să o eliminăm, noi dăm mierea la procesator", explică ea. Procesatorul ia tot, dar plăteşte pe jumătate Procesatorul îţi cumpără de obicei întreaga cantitate, dar preţul este mult mai mic decât pe piaţă. În România, sunt doar 10-12 procesatori de miere. Un alt dezavantaj pentru apicultorii de la noi este că românii nu consumă multă miere. Un locuitor consumă anual, în medie, doar 100 de grame de miere. La polul opus e Germania, unde un locuitor consumă, în medie, 20 de kilograme de miere într-un an. Din acest motiv, 70% din mierea românescă merge la export.

Prin fondurile primite prin Măsura 141, "Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă", familia Necula va primi câte 1.500 de euro pe an, în primii trei ani de finanţare. "Dacă, după aceşti trei ani, reuşesc să îndeplinesc planul şi să ajung la 60 de stupi, atunci finanţarea se prelungeşte cu doi ani", arată beneficiara finanţării europene. În cinci ani, dacă totul merge bine, va ajunge la cel puţin 90 de stupi.

"Nu-mi sfătuiesc fiica să vină la ţară"

Simona Necula are doi copii. Fiica are 18 ani şi învaţă la Râmnicu-Sărat, iar fiul are şase şi stă cu părinţii, la Amara. În sat, vârsta medie a locuitorilor este în jur de 50 de ani. "Mulţi tineri au plecat în străinătate, la muncă. Alţii au plecat în oraşe din ţară", spune Simona. Astfel, chiar dacă ar îndrăgi agricultura, fiica Simonei nu prea ar avea cu cine socializa la ţară.

"E mai bine pentru ea la oraş. Altele sunt condiţiile, eu nu o sfătuiesc să vină la ţară, pentru că e o viaţă grea", spune mama, care, de-a lungul anilor petrecuţi la Amara, a cultivat în grădină, a vândut în piaţă, s-a îngrijit de zeci de hectare de pământ şi acum îngrijeşte de cei 43 de stupi, pe lângă slujba de la primărie.  "Oamenii mă întreabă ‘ţie ce-ţi iese?'"

În cele mai multe dintre cazuri, agricultura nu îţi dă carte de muncă, iar Simona Necula s-a angajat la Primărie. Lucrează la Punctul pentru Acces Public la Informaţie (PAPI), un proiect naţional pentru facilitarea accesului la informaţii pentru locuitorii zonelor rurale. Au fost înfiinţate 250 de astfel de puncte, în toate judeţele ţării.

După ce a primit bani pentru afacerea ei apicolă, câţiva săteni au realizat că banii europeni nu sunt "misiune imposibilă". Un vecin este pe cale să primească finanţarea pentru o fermă de taurine, alţii vor să meargă pe acelaşi drum cu Simona, al apiculturii.

În anii petrecuţi la PAPI, Simona a învăţat să scrie proiecte de finanţare şi să se lupte pentru comunitatea ei. "În fond, şi noi trăim în ea. Spre exemplu, şi copilul meu are nevoie de un dispensar performant", spune ea. Un proiect înaintat de Simona Necula a primit finanţare din partea unei mari companii româneşti, iar satul Amara urmează să beneficieze de un dispensar complet utilat. "Vor fi camere pentru consultaţii, pentru tratament, sterilizare şi un grup sanitar", explică angajata PAPI. Şi toate acestea fără ca Primăria să cheltuie vreun ban din bugetul de criză.

"Oamenii nu sunt prea receptivi când vine vorba de astfel de fonduri europene sau proiecte de finanţare. Şi, când lucrez la un dosar de finanţare, mă întreabă "Ţie ce îţi iese?". Iar eu le spun că e pentru binele satului, deci şi al meu", Simona Necula, apicultor şi manager al Reţelei Electronice a Comunităţii Locale (RECL), Balta Albă Citiţi mai multe despre importanţa şi rolul campaniei "Idei pentru România 255":

• Cum produc ouă "găinile fericite" din Călăraşi
• Grădiniţa din Săruleşti i-a scos pe romi din corturi
• Câştigă un laptop cu EVZ şi MCSI. Concurs "Idei pentru România 255"

Concursul "Idei pentru România 255" se desfăşoară în perioada 23 noiembrie - 6 decembrie 2010, pe site-ul www.ecomunitate.ro, un portal al programului naţional "Economia bazată pe Cunoaştere", derulat de MCSI.

Invităm cititorii evz.ro să contribuie cu idei pentru cele 255 de comunităţi. Găsiţi  exemple de proiecte sau idei reuşite în articolele din secţiunile educaţie, administraţie, business şi cultură de pe portalul www.ecomunitate.ro. Cu fiecare comentariu postat cresc şi şansele de a câştiga marele premiu, un laptop performant.