Un renumit expert în etică medicală face vâlvă cu un articol în care chestionează dilema morală a bătrâneții. Să aplici toate progresele făcute de știință pentru a o îmblânzi sau să o accepți cu demnitate?
În octombrie 2014, Ezekiel Emanuel a publicat un eseu intitulat Why I hope to Die at 75. Întrucât Emanuel este doctor și șef de catedră la departamentul de etică medicală și politici de sănătate, precum și coordonator al programului Obamacare, articolul său a stârnit controverse enorme.
Pariul cu bătrânețea
Medicul a promis că, după ce va împlini vârsta de 75 de ani, va refuza nu doar eroice intervenții medicale ci și administrarea de orice antibiotice și vaccinuri. Argumentul lui: americanii în vârstă trăiesc prea mult într-un stat diminuat, ridicându-se întrebarea dacă merită să fie întreținuți cu costuri ridicate, din resursele publice.
Ezekiel Emanuel s-a născut într-o familie competitivă. Fratele lui, Rahm, a încheiat recent al doilea mandat ca primar al orașului Chicago, iar un alt frate, Ari, este un agent de casting cunoscut la Hollywood. Dar chiar și cu acest ADN în sânge, dorința de moarte a medicului a fost un argument provocator venind de la un expert în etică medicală și îngrijire a sănătății. El a dorit să explice implicațiile sociale ale studiului său despre longevitate și de ce nu este un fan al duratei vieții.
„Luăm din resursele copiilor”
Acesta nu consideră că ia o poziție extremă, căci nu comite o sinucidere, nu cere o eutanasiere, ci pur și simplu renunță să mai ia medicamente sau să urmeze tratamente a căror singură explicație este că medicația sau intervențiile chirurgicale pot prelungi viața. „Lumea va continua să existe indiferent de moartea ta. Adevărul este că nu mulți oameni vor să continue să fie activi și implicați și creativi după 75 de ani. Majoritatea oamenilor mint cu nerușinare”, explică specialistul.
În articolul său, Ezekiel Emanuel sugerează că un efect al obsesiei noastre pentru longevitate este acela că distrage atenția de la sănătatea și starea de bine a copiilor.
„Mulți politicieni și președinți spun că copiii reprezintă cea mai valoroasă resursă, însă noi ca țară nu ne purtăm așa, nu investim în copii la fel cum investim în adulți, în special în adulții vârstnici. Una dintre statisticile pe care am consultat-o arată că 7 dolari din bugetul federal merg la persoane de peste 65 de ani și doar un dolar le revine celor sub 18 ani”.
„Mi-e mai teamă de neputință decât de moarte”
Acesta pledează pentru calitatea vieții din perioada finală, nu pentru cantitate cu orice preț. „Cuvântul cheie în studiul longevității este durata sănătății, adică să trăiești o viață la maximum cu minime incapacități sau fără o condiție proastă de sănătate. Dacă îi spui unui om < ei bine, proiectează-ți viața pe care ți-o dorești>, inițial va spune că vrea să meargă înainte cât de repede poate, apoi să cadă de pe stâncă.
Însă apoi se gândește mai bine și poate nu vrea să moară în toiul nopții de infarct sau de un atac cerebral. Ar vrea să își poată lua rămas bun de la familie. Așadar îmi doresc un declin gentil, dar într-un interval foarte scurt de timp, de genul luni, nu ani. Mi-e teamă de moarte, recunosc, însă mai mult mă tem de decrepitudine și neputință”, mărturirește medicul într-un interviu.
Obsesia sănătății cu orice preț
Acesta nu consideră absurdă decizia luată. „Nu sunt diferit de alții, mi-aș dori să îmi mențin vigoarea, caapcitatea intelectuală, productivitatea până la final. Dar cred că trebuie să fim realiști - majoritatea dintre noi nu vom fi în situația asta”.
Emanuel a mai explicat că obsesia sănătății cu orice preț nu e benefică. „La începutul anilor 80, exista o teorie că dacă trăim mai mult și sănătatea trebuie să fie mai bună. Nu e chiar așa, dacă te uiți la statistici apar mai multe probleme de sănătate, iar cea mai gravă dintre ele este declinul biologic al funcției cognitive. Ei (n.red. – bătrânii) încearcă să recucerească arii care le erau familiare, însă de fapt tot ce fac e o joacă, un simulacru. Nu mi se pare o muncă semnificativă. Tot ceea ce avea valoare nu mai poate fi făcut ca înainte. Pentru mine o astfel de viață nu mai are semnificație”.
O altă dilemă: tratamentele anti-aging
Un alt aspect delicat este și dezvoltarea unor terapii anti-aging tot mai sofisticate. Este un pariu cu nemurirea pe ușa din dos, se întreabă jurnalistul care îl inrervievează pe medic. În opinia lui Ezekiel Emanuel, te uiți la oamenii ăștia (n.r. –care fac tratamente anti-aging) și ei spun că vor să scape de probleme. De fapt, vor să trăiască mai mult, nu se pot imagina într-o lume pe care Dumnezeu a rândui-o și după moartea lor, De fapt, lumea va exista și după ce tu mori”.
Specialistul în etică medicală a menționat chiar termenul de nemuritorul american, în care vede un cetățean preocupat de nemurire și prelungirea vieții. Există un mare trend, întreținut și de lideri culturali și lideri de opinie, că trebuie să trăim veșnic sau măcar 250 de ani. Iar oamenii se lasă influențați de asta”.
Sursa: Technologyreview