Românul Doru Paul este un medic specialist în oncologie şi hematologie din Statele Unite ale Americii, acesta fiind un cadru medical foarte apreciat în sfera sa de activitate.

L-a prins evenimentele din decembrie 1989 ca student în anul trei, la facultatea din Bucureşti. A îmbrăcat halatul alb şi a alergat să ajute. Nu s-a speriat de gloanţele care erau trase din toate părţile.

„Tata fiind un om logic mi-a spus: Tu ce ştii să faci? Ştii să coşi, ştii să faci pansamente, deci, te duci unde îţi e locul! Du-te la Spitalul Floreasca! Și acolo m-am dus!”, a spus Doru Paul

Ce a văzut acolo l-a schimbat pentru toată viaţa. Camere întregi ticsite de cadavre. Tineri împuşcaţi pentru că au îndrăznit să se revolte, să strige şi să se viseze liberi.

„Deschizi o ușă şi când vezi o astfel de grozăvie, deci refuzi să vezi! E ca şi cum te-ai izbi de cineva şi ai senzaţia sta că ţi se ridică părul măciucă, efectiv simţi că ţi se zbârleşte părul de pe cap pe ceafă şi este o groază instantanee, îşi aduce aminte Doru Paul.

„Ceauşescu devenise cel mai urât om din România”

„Ceauşescu devenise cel mai urât om din România şi erau câteva milioane de români care voiau să îl omoare!”, a spus medicul român

Doru Paul a copilărit în cartierul Berceni şi a făcut parte din generaţia copiilor cu cheia de gât, care au cunoscut foamea, frigul şi frica.

A văzut oameni care au plătit cu viaţa încercând să aducă puţină căldură în blocurile reci comuniste.

„Erau 4 corpuri întinse pe asfalt, practic în mijlocul străzii, nişte corpuri diforme, 2 copii şi 2 adulţi, datorită problemelor de căldură, ei făcuseră un mecanism improvizat de căldură folosind focul de la aragaz. Asta a fost ceva pentru mine care a reprezentat un şoc”, a mai spus medicul

Libertatea pe care o câştigase în decembrie 1989 i-a dat şansa la o bursă în Franţa, ca student al Facultăţii de Medicină.

„Când am ajuns acolo mi-am dat seama că am trăit toată viaţa într-un ghetou. Te naşti, creşti într-un loc şi nu ai niciun fel de privire exterioară!”, povesteşte medicul

În 1995 a ajuns în New York. Zece ani a făcut cercetare la un spital de stat şi a tratat toate categoriile de pacienţi. De la bolnavi care nu aveau bani să-şi plătească nici măcar biletul de metrou, la multimilionari. Acum salvează vieţi într-unul din cele mai prestigioase spitale din Statele Unite ale Americii. N-a uitat de unde a plecat şi începe fiecare zi cu gândul la România.

În acele zile tulburi ale Revoluţiei, Doru Paul şi-a făcut un jurnal în care a scris tot ce văzuse.  Şi acum jurnalul Revoluţiei din 1989 este păstrat cu sfinţenie.  Sunt file pe care studentul la medicină le-a scris sub impresia zilelor care aveau să-i schimbe viaţa. Le reciteşte mereu ca să nu uite preţul libertăţii.

„Un soldat cu arma în mână m-a impresionat cel mai tare, era împuşcat în picior, acel soldat voia să se întoarcă înapoi!”, scria Doru Paul în jurnalul său.

Pentru Doru Paul, fiecare întoarcere acasă e dureroasă. Ar vrea să vadă şi în România spitale ca în America. Nu şi-a pierdut speranţa că şi în ţara lui e loc de mai bine.

Tinerii au fost atunci o singură inimă care a bătut pentru ţară.

„Mesajul Revoluţiei este că românii uniţi pot să mute munţii, asta trebuie să facă! România poate, România este o mare inimă”, spune medicul, potrivit stiridiaspora.ro