Dosare declasificate arată că Boris Elțîn - fost președinte al Rusiei - a sprijinit în privat extinderea NATO în anii '90, în ciuda faptului că în mod public se opunea acesteia.
Această atitudine datează din 1993, la doi ani de la începutul președinției lui Boris Elțîn, și a continuat până la numirea lui Vladimir Putin ca succesor al său în 2000. Secretarul Apărării Malcolm Rifkind a dezvăluit în cadrul unei reuniuni a cabinetului britanic că, în timpul unei vizite în Polonia, Elțîn i-a spus omologului său polonez că guvernul rus nu avea nicio obiecție cu privire la aderarea Poloniei și a Republicii Cehe la NATO. Totodată, această declarație nu fusese convenită în prealabil la Moscova și a surprins delegația rusă.
Sprijinul privat al lui Elțîn pentru extinderea NATO nu a fost împărtășit de prim-ministrul său, Viktor Cernomirdin, care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la riscurile potențiale pentru Europa în timpul unei conversații private cu prim-ministrul britanic John Major, în 1996. Extinderea propusă după prăbușirea Uniunii Sovietice a fost controversată în Rusia, iar alianța militară occidentală fusese inițial înființată în 1949 ca un bloc „defensiv” împotriva amenințării percepute din partea Uniunii Sovietice.
Ce planuri avea fostul președinte al Rusiei, Boris Elțîn
În timpul unei întâlniri cu John Major la Budapesta, în decembrie 1994, Elțîn și-a exprimat sprijinul pentru o extindere echilibrată și treptată a NATO. Cu toate acestea, el nu ar putea fi de acord cu extinderea dacă ar fi vorba de includerea întregii Europe Centrale și de Est, deoarece acest lucru ar afecta toate interesele Rusiei. Major l-a reasigurat pe Elțîn că extinderea trebuie tratată cu prudență și fără termene limită.
După ce laburiștii lui Tony Blair au câștigat alegerile generale din mai 1997, atitudinea pozitivă a lui Elțîn față de extinderea NATO a continuat. Elțîn a fost dornic să meargă la Summitul NATO de la Madrid din 1997, dar era îngrijorat de posibilele reacții interne de respingere a sprijinului acordat extinderii NATO. În același an, a fost semnat Actul Fondator NATO/Rusia, care trebuia să creeze încredere și obiceiuri de consultare și cooperare, dar care a fost văzut ca un exercițiu de relații publice cerut de Elțîn pentru a atenua opoziția internă față de extinderea NATO.
În concluzie, Boris Elțîn a susținut în privat extinderea NATO în anii 1990, în ciuda opoziției sale publice, după cum reiese din dosarele declasificate. Opiniile lui Elțîn privind extinderea NATO nu erau împărtășite de premierul său, Viktor Cernomirdin, iar extinderea propusă după prăbușirea Uniunii Sovietice a fost controversată în Rusia. Cu toate acestea, Elțîn credea că o extindere echilibrată și treptată a NATO era acceptabilă, cu mențiunea ca aceasta să nu afecteze interesele Rusiei.
sursa: therussophile.org