Întreaga industrie mondială IT este cu siguranţă băsistă, pentru că şi-a dezvoltat invenţiile într-o manieră care îl contrazice flagrant pe Mihai Gâdea, vuvuzelul-şef al postului Felix TV.

Mihai Gâdea flutură de două zile la televiziunea condamnatului Dan Voiculescu un document despre care susţine sus şi tare că este redactat în 1984. Este un document care dovedeşte, spune Gâdea cum servea Traian Băsescu Securitatea ca şef al unei reţele plătită în dolari americani.  

 

În prima fază, mai mulţi jurnalişti, au sesizat inadvertenţe serioase între numele şi funcţiile celor care apar pe acest document. Problema cea mai evident este că documentul prezentat de Gâdea la TV nu putea să existe, aşa cum arată el, dacă nu era redactat la un calculator, într-un editor Word şi tipărit la o imprimantă, invenţii care nu prea existau împreună în 1984 în vreun birou al Securităţii.

 

Cum ar putea Gâdea să justifice aşa ceva?

 

Canon, HP, Epson, Lexmark, Microsoft sunt toate nişte companii conduse de băsişti ordinari care au pus la cale o conspiraţie ocultă, ne va spune în seara aceasta Mihai Gâdea pentru a justifica, totuşi, cumva faptul că pur şi simplu în 1984 nu se putea redacta pe calculator şi printa documentul cu care se laudă de două zile.

 

Dacă nimeni nu a falsificat istoria imprimantelor şi a programelor de editare a textelor, pentru a-l proteja pe Traian Băsescu, nu mai poate exista decât o singură explicaţie logică pentru documentul prezentat de Gâdea: Securitatea lui Ceauşescu deţinea în 1984 o maşină a timpului.

 

Cu această maşină a timpului s-a teleportat generalul DIE Aurel Stamatoiu până în 1995, moment după care invenţiile IT făceau  posibilă redactarea şi printarea documentului prezentat de Gâdea ca fiind authentic. Stamatoiu a scris  documentul într-un editor Microsoft Word (Word Windows 1.0 a apărut în 1990), dar cu opţiunea spelling (introdusă din 1995). Numai acea opţiune modifica automat cuvântul românesc“caracter” în englezescul “character”, aşa cum apare în documentul lui Mihai Gâdea.

 

După ce a redactat neglijent actul care îl acuză pe Traian Băsescu, fără să observe că programul Word i-a corectat automat un cuvânt, generalul Aurel Stamatoiu a printat fişierul la o imprimantă HP laserjet (inventată în 1992) şi s-a întors în 1984 pentru a-I trimite actul incriminator generalului Iulian Vlad.

 

Desigur, Iulian Vlad nu era în 1984 şeful Securităţii şi nu avea pentru ce să primească un astfel de document, dar ce mai contează acest mărunţiş în faţa realităţii senzaţionale a faptului că securiştii lui Ceauşescu utilizau călătoria în timp?

Există şi pentru asta o explicaţie perfect logică care demonstrează onestitatea lui Mihai Gâdea: e perfect normal ca generalul Stamatoiu, care călătorea în timp cum voia el, sa stie in 1984 că în 1987 urma să ajungă şef al Securităţii Iulian Vlad. Poate s-a dus chiar în 1987 la Vlad, tot cu maşina timpului, ca sa-i dea documentul înregistrat în 1984.

Nu e totul limpede?

 

Numai călătoria în timp poate justifica existenţa documentului lui Gâdea în anul 1984. Desigur, asta dacă refuzăm să acceptăm că Gâdea minte pur si simplu.  

Ce nu am înţeles este de ce generalul Stamatoiu, care ajunsese în 1995, nu l-a avertizat pe Ceauşescu că Iliescu îi va lua gâtul în 1989 cu susţinerea KGB. Rămâne un mare mister al spionajului românesc.

 

Încă nu v-a pufnit râsul?

 

E de râs pentru orice persoană cu minimă inteligenţă. Cu toate acestea, Mihai Gâdea merge mai departe în a susţine că actul pe care îl prezintă provine din 1984.  

Vuvuzelul-şef al condamnatului Dan Voiculescu are convingerea că publicul lui preferă mai degrabă să acepte că este adevărată călătoria în timp a generalului DIE Aurel Stamatoiu, decât să constate că Mihai Gâdea minte pur şi simplu fără nicio jenă.

Dacă Mihai Gâdea nu e conştient că actul e fals, înseamnă că este de o prostie abisală. Dacă Mihai Gâdea are un dram de inteligenţă şi merge cu povestea asta înainte, deşi ştie bine că e o idioţenie, însemna şi că obsesia pentru Traian Băsescu a devenit o boală care îi afectează raţiunea.