Incredibil în istoria Statelor Unite, poliția unui oraș este pe punctul să fie desființată, și asta de propriul consiliu municipal. La trei săptămâni de la moartea lui George Floyd, autoritățile apreciază că instituția poliției nu poate fi „reformată”.
Fără poliție în Minneapolis? Consilierii muncipali ai acestui oraș din statul Minnesota, epicentrul protestelor împotriva violenței polițienești din Statele Unite, au votat copleșitor, duminică, în favoarea disoluției departamentului de poliție locală.
Aleșii locali au recunoscut că procesul va fi lung și incert, dar cred că soarta tragică a lui George Floyd a arătat imposibilitatea reformării acestei instituții .
Decizia consilierilor pare o palmă pentru Jacob Frey, primarul din Minneapolis, și șeful poliției, Madaria Arradondo, două figuri progresiste din peisajul politic din Minnesota, care au lucrat ani de zile pentru reforma poliției locale.
Cu o zi înainte de anunțul de șoc al consilierilor orașului, Jacob Frey și-a exprimat din nou opoziția față de ipoteza dezmembrării poliției, atrăgându-și furia manifestanților.
Pe hârtie, Minneapolis se numără printre orașele americane care au făcut cel mai mult pentru a schimba fața poliției sale. Sosirea în 2017 a șefei poliției, Madaria Arradondo, prima afro-americană care a ocupat acest post, a fost însoțită de o serie de măsuri menite să elimine unele dintre cele mai controversate practici ale poliției.
Polițiștii au fost obligați să pornească camerele video corporale imediat ce au plecat într-o misiune și s-a pus capăt practicii de a urmări în mod sistematic orice consumator sau dealer de canabis. Acest obicei a fost considerat ca deosebit de discriminator, deoarece majoritatea covârșitoare a celor arestați erau de origine afro-americană.
La rândul său, Jacob Frey a luptat pentru a interzice antrenamentele controversate ale poliției, menite să pregătească ofițerii pentru a anticipa fiecare situație pe teren ca fiind potențial conflictuală. Primarul a făcut și publice date despre violențele polițienești.
Din 2015, cu trei ani înainte de alegerea lui Jacob Frey, consiliul municipal a adoptat mai mult de o duzină de reforme ale poliției, scrie France 24.
Cea mai recentă, votată în iulie 2019, prevedea înființarea unei unități speciale responsabile cu investigarea violenței poliției. Dar epidemia Covid-19 a amânat crearea sa la o dată ulterioară.
Cu toate acestea, aceste eforturi nu au fost suficiente pentru a reduce numărul de plângeri împotriva poliției, care a rămas stabil încă din 2012. De atunci, au fost 2.600, dintre care doar 12 au dus la acțiuni disciplinare.
În mai mult de jumătate din incidentele care au implicat utilizarea unei arme de foc de către un ofițer de poliție, persoana în cauză era neagră, în condițiile în care doar 18% din populația din Minneapolis este de origine afro-americană.
În 2007, mai mulți polițiști au depus o plângere oficială împotriva propriului departament, denunțând rasismul unora dintre colegi. Viitorul șef de poliție, Madaria Arradondo, s-a numărat printre reclamanți, în timp ce printre acuzați se afla și un anume Bob Kroll (foto).
Departe de a suferi o sancțiune ca urmare a acestei plângeri, acest polițist a devenit, în 2015, atotputernicul șef sindicatului polițiștilor din Minneapolis, care are peste 800 de membri.
Aici ar fi cheia problemei, potrivit observatorilor și actorilor din teren.
„Liderul sindical a avut mereu, istoric, mai multă putere decât șeful poliției”, a spus Janeé Harteau, care a precedat-o pe Madaria Arradondo în funcția de șef al poliției. Chiar și Jacob Frey, primarul orașului, a recunoscut că de multe ori se simțea neputincios în fața lobby-ului lui Bob Kroll și al sindicatului său.
Rolul acestor organizații este regulat arătat cu degetul după fiecare incident violent care ține primele pagini ale ziarelor americane.
Aceste sindicate sunt acuzate că sapă eforturile de reformă a poliției.
Dar, în Minneapolis, această percepție a unui sindicat care ar împiedica ca „polițiștii răi” să fie criticați este exacerbată de personalitatea „scandaloasă” a lui Bob Kroll.
Cu o duzină de plângeri împotriva lui acest bărbat în vârstă de 60 de ani este arhetipul polițistului de școală veche , convins de eficiența recursului la forță.
„Poliția este cu Trump”, lansa Kroll, la mitingurile în favoarea președintelui american.
Kroll a calificat mișcarea „Black Lives Matter” drept „organizație teroristă” și a considerat oportun să sugereze că George Floyd era „un infractor violent”.
Dincolo de cuvinte, acțiunile lui Bob Kroll au fost, mai presus de toate, care au complicat sarcina celor care au încercat să reformeze poliția.
În 2015, a negociat un acord de poliție cu municipalitatea, care face deosebit de dificilă demiterea ofițerilor de poliție condamnați pentru violență.
Acesta nu este un document unic de acest fel în Statele Unite, dar demonstrează până la ce punct un sindicat poate ajuta la menținerea status quo-ului, ceea ce, în cele din urmă, alimentează furia populației vizavi de polițiști.
Acordul prevede, de exemplu, că detaliile plângerilor împotriva ofițerilor vor fi șterse din dosarele lor după șase luni, cu excepția cazului în care a existat o sancțiune.
Cu alte cuvinte, anchetatorii din cadrul poliției nu știu de multe ori dacă aue de-a face cu un recidivist, atunci când analizează cazul unui ofițer acuzat de violență polițienească.
De asemenea, ofițerii acuzați au dreptul la două zile de „reflecție” între momentul în care li se prezintă plângerile împotriva lor și prima lor audiere în fața comisiei responsabile cu audierea cauzei. „Acest lucru le oferă timp să-și aranjeze propria versiune a faptelor cu sindicatele”, a declarat Samuel Sinyangwe, analist politic american și specialist în poliție, intervievat de Reuters.
În cele din urmă, un ofițer de poliție sancționat poate contesta decizia în fața unui arbitru „care este adesea membru al sindicatului” și care poate anula pedeapsa, notează The Intercept.
Bob Kroll nu numai că a asigurat imunitatea de facto a polițiștilor, ci s-a asigurat și că o anumită cultură „războinică” a supraviețuit oricărei încercări de reformă a instituției.
„Ideea este le induce ideea polițiștilor că, atunci când ies pe teren, să se simtă că vor merge într-o zonă de război”, a declarat Joshua Williams, avocat pentru drepturile civile din Minneapolis.
Toate acestea explică de ce Jacob Frey consideră renegocierea termenilor acordului cu sindicatul ca fiind prioritatea principală pentru reformarea cu succes a poliției.
Dar, pentru consilierii orașului Minneapolis, nu mai este timp de pierdut cu negocieri. Ei cred că protestele uriașe care au început în Minneapolis și apoi s-au răspândit în toată țara dovedesc că, cu tranzacții precum cea negociată de Bob Kroll, poliția și-a săpat propriul mormânt.
Și că trebuie închis coșciugul. Fără a ști ce va veni după.