În 13 aprilie 1933 celebrul scriitor Daniil Harms descoperă că ”o idee nouă îl zăpăcește pe omul nepregătit pentru ea” și astfel, detaliază cu humorul lui recunoscit și insolit patru ilustrații ale acestui fapt:
1. SCRIITORUL: Sunt scriitor!
Cititorul: Iar după părerea mea ești un căcat!
(Scriitorul stă câtva timp, cutremurat de această idee nouă, și cade mort.Este scos afară.)
2. PICTORUL: Sunt pictor!
Muncitorul: Iar după părerea mea ești un căcat!
(Pictorul ca varul s-a făcut la față
Și ca un fir de stuf s-a clătinat,
Subit și sufletul și-a dat.
E scos afară.)
3.COMPOZITORUL: Sunt compozitor!
Vanea Rubliov: Iar după părerea mea ești un căcat!
(Compozitorul, respirând greu, se prăbușește. Este scos pe neașteptate afară.)
4. CHIMISTUL: Sunt chimist!
FIZICIANUL: Iar după părerea mea ești un căcat!
(Chimistul nu mai scoate o vorbă și se prăbușește greoi la pământ.)
În România, paradoxal, toți vrem să fim aristocrați și elite. Sau, măcar, să fentăm, adică să se creadă despre noi că suntem. Din fericire, noi oamenii de rând oricum nu contăm. Conteză ”elitele” politicii. În politică cea mai mare parte din conaționalii noștri intră cu ideea de a se da de 3 ori peste cap și de a deveni artistocrați. Și, ca bază esențială a acestui joc gimnastic, fac întâi tot ce pot pentru a se îmbogăți, considerând bogăția ca element de bază al aristocrației.
Aristocratul este, normal, descendentul cuiva care s-a remarcat cândva. O aristocrație presupune cel puțin câteva generații anterioare, generații de o anumită notorietate, implicate adesea în istoria țării respective ori politic, ori militar, ori cultural; sau pur și simplu notorietate de strălucire socială.
Noi suntem vai de capul nostru, la capitolul ăsta. vorbim, maximum despre bunici, țărani, în majoritatea cazurilor. Suntem a treia generație în pantofi, ne-am spălat în lighean și aveam weceul în fundul grădinii. Dar nu ne place să recunoaștem. Ne inventăm trecutul, colorându-l cât mai frumos, până ajungem să credem și noi că e adevărat. Elitele noastre de trei lei, duc, în cel mai bun caz mai departe prin tinerii care conduc sau vor să conducă țara, răspândiți în partide, trecutul glorios al părinților lor: acela de securiști ai lui Ceaușescu.
Am ales ă redau mai jos ceeace credea despre ARISTOCRATIE și ELITE Alexandru Paleologu, chiar un aristocrat adevărat. Măcar în amintirea dupăamiezelor petrecute pe terasa din curtea interioară, unde pe Victoriei se afla librăria Humanitas. Zeci și zeci de pipe fumate cu domnia sa și cu romancierul Alexandru Vlad și poveștile lui minunate, dacă am fi avut ideea de a le înregistra, ar fi putut fi azi o frumoasă carte cu și despre un mare intelectual aristocrat. Dar eram atât de naivi, pe atunci, încât credeam că nici unul dintre noi nu va muri; cel puțin o sută de ani de atunci încoace… S-a dus întâi Conu Alecu, apoi Sandu Vlad….
”Aristocratul e o natură rezistentă. Nu e o natură debilă, fragilă, care cu greu suportă încercările. Nu ești aristocrat dacă ești fragil, dacă ești sensibil, dacă nu suporți teribilele probe la care viața îl poate supune pe un om. În general, delicatețea fie a stomacului, fie a pielii, este un semn de vulgaritate.
Un aristocrat suportă cu ușurință și fără mofturi cele mai mari inconveniente, cele mai grele inconforturi. Evident, este obișnuit să trăiască… să nu spunem lux, dar într-un anumit rafinament, într-un anumit agrement al existenței: cu mobile frumoase, cu obiecte bune, servit bine acasă de slujitori stilați, pricepându-se la vinuri și la mâncăruri alese, la toate.
La noi e invers: facem pe sensibilii, suntem mofturoși, nu mai suportăm nimic, dacă nu e scump. Vrem sevicii, asistență, lux, lipsă de griji. Crezând că asta ne dă pașaportul de aristocrați.
Aristocratul trebuie să fie capabil, în circumstanțe ostile, să suporte dormitul afară, în ploaie, în pădure sau pe scândura goală, sau în șanțuri și noroaie. În afară de războaie și alte circumstanțe care impun omului o existență echilibrată și fără ambientul care-i conferise confortul cu care s-a obișnuit, aristocratul își constituie un stil de confort și de civilizație corporală în orice condiții: se bărbierește, dacă poate, în fiecare zi, se spală în fiecare zi; eventual, chiar în junglă sau în cine știe ce colț african fiind, pe vremuri, seara mânca în smoching. În orice caz, aristocratul este un om care suportă. Mai cu seamă gradul de suportabilitate, de îndurare este caracteristic aristocratului și nu agrementul și luxul. Acestea sunt chestiuni auxiliare, ele pot să dispară într-o zi.
N-avem nimic din toate astea. Avem doar străfulgerarea slugii - moștenită din timpul fanarioților -, care a dat de bani și se fandosește.
În 2022 și 2023, mai mulți lideri ai formațiunii de stânga PSD au petrecut minivacanțele de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, în Dubai și Poiana Brașov, la clubul Nuba Chalet. Șefa Comisiei Juridice din Camera Deputaților a călătorit la Brașov, alături de familie, cu un tren închiriat special de către organizatorii petrecerii de la Poiana Brașov pentru a evita aglomerația de pe Valea Prahovei”.
Anul acesta, de Ziua Micii Uniri, marii corifei ai politicii noastre, ”elitele”, ”aristocrația politicii românești” este însăși fotografia dezbinării. Ciolacu a rămas în București, Ciucă şi liderii Opoziţiei au sărbătorit la Iaşi, Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Marcel Ciolacu au stat, întâmplător împreună. Şeful Guvernului a preferat să rămână în Capitală, departe de Iași - acolo unde au mers Nicolae Ciucă şi toţi liderii Opoziţiei. De Ziua Unirii, - o vede toată țara -, sunt tensiuni majore în Coaliţia de guvernare: protestele fermierilor şi lupta pentru putere provoacă dezbinare între PSD si PNL. ”Aristocrația” , ”elitele” politice, ce să vezi? -, nu se mai suportă…
Observ că de o vreme, societatea românească pare să fie interesată de această problematică socială, cea a ”elitelor” conducătoare. Ici și colo apar mici texte. Scrise uneori de universitari care văd dezastrul României, alteori de intelectuali mai realiști, pe internet tema începe să fie din ce în ce mai ”fierbinte”. Cred că e bine.
Oricum, rezultă o întrebare firească:
Ce s-a întâmplat, totuși, cu țara noastră în decursul acestor ani? Cum au dispărut elitele, și o dată cu ele bunul simț?
Evident că noțiunea de aristocrat se constituie ca model. Ca model de umanitate corectă, să spunem. Nu perfectă, corectă. Această formulă poate să cuprindă specimene din pături sociale diferite. Pentru că ideea de elită nu este a unei elite, ci a unor elite. Elitele sunt multiple. Există minoritari pe orice treaptă a societății.
Ori, aceste elite au dispărut, în marea lor majoritate.
”Sub Ceauşescu s-au vândut pe jumătate de miliard de mărci pentru aproape 200 de mii de etnici germani. În1930, România avea peste 745 de mii de etnici germani. Astăzi mai sunt puţini..
După 1989 Se estimează că undeva între 2,5 şi 3 milioane de concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani. Numai în 2007 au plecat voluntar aproape o jumătate de milion de români.
Şi nu au plecat infractorii, leneşii și golanii. Au plecat oameni educaţi şi bine pregătiţi profesional, bărbaţi şi femei curajoşi şi cu iniţiativă, cu profil psihologic de învingători, indivizi gata să muncească, dispuşi să facă eforturi remarcabile de adaptare la o nouă societate”. Ce bine că în UBB, cotropit de conducerea neomarxistă, mai luminează mințile tinerilor intelectuali transilvăneni precum profesorul Doru Pop…
Cele 11 state care au aderat la UE în 2004 au produs o hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu 10 milioane de angajați veniți din aceste țări. Dintre aceștia, circa o treime aveau studii superioare și ei sunt cei care au contribuit la mare parte din creșterea economică a Vestului.
Nicăieri nu se vorbește despre acest uriaș transfer de bogăție. Vestul nu îndrăznește să se laude că a pus mâna pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de integrat.
”Cine a luat locul acestor oameni?
Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile româneşti au fost populate cu hoţi şi şarlatani. În locul unor intelectuali de calitate am fost obligaţi să punem analfabeţi şnapani, în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă şi creaturi care înjură şi scuipă, ghiolbanii şi primitivii i-au înlocuit pe oamenii inteligenţi şi serioşi, urmând vechea filosofie mioritică: nimeni nu este de neînlocuit. O zicere cum nu se poate mai neadevărată…”
Să ne imaginăm pentru un moment că România ar avea un Daniil Harms, care ar conepe aici și acum o mică povestire după modelul celei prezentate la începutul articolului, convins fiind că și la noi o idee sau o identitate nouă îl zăpăcește pe omul nepregătit pentru ea.
POLITICIANUL: Sunt politician!
Lumea: iar noi credem că ești……………
MINISTRUL: Sunt specialist în agricultură!
Agricultorii: Iar noi credem că ești……….
MINISTRUL POPĂ AL FINANȚELOR:
Sunt specialist în preoție și finanțe!
Poporul: iar noi credem că ești…………..
SUNT PRIMUL MINISTRU!
Oamnenii: Iar noi credem că ești………..
NOI SUNTEM ELITA ȚĂRII!
Poporul: Iar noi credem că sunteți………
Vă invit să completați Dumneavoastră, cei care citiți, răspunsurile.
Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.